Mă trezesc din cauza razei de soare care a pătruns în camera mea. Tata nu mai ma sunat,cred că a uitat. Ma dau jos din pat și merg în sufragerie. Sufrageria arată ca dracu. Aseară eram prea obosită ca să strâng servetele folosite și popcornul de pe jos. Și pătura de pe canapea era pe jos,ce dracu am făcut? Doar am plâns după filmul acel siropos și plin de dramă și chiar atât de urât am făcut?
Mai am 17 minute și trebuie să mă întâlnesc cu Brook. Îmi iau din dulap o jachetă neagră din piele,blugi strâmți și converse albe.
Mă spăl pe dinți si primesc un mesaj de la tata .
*De mâine începi să muncești. *
O Doamne Dumnezeule. Am țipat în gura mare de bucurie și sper ca nu îl voi dezamăgi pe tata. Iau repede pătura și o arunc în baie,șervețele le pun pe măsuța de cafea,si popcornul îl arunc în coș. Stiu că ar fi trebuit să fac așa și cu șervețele dar nu mai aveam timp deloc.
Ies din casă și închid ușa,sau cred c-am închuiat-o.
Cobor scările și deja simt soarele pe pielea mea,mă rog,căldura venind spre pielea mea. De ce a trebuit să îmi iau fix acum jacketa?
Deschid portiera mașinii și pornesc motorul. Azi va fi o zi obositoare,va trebuii să merg la Mall să îmi iau niște haine,am nevoie pentru noul job .
Ajung în fața apartamentului lui Brook și o văd alergând.
-Hei Kendall,scuze c-am întârziat dar a trebuit să mă schimb. Spune și chicotește.
-Nu e nimic. Am să îti dau o veste bombă. M-am angajat la Queen'S Fashion și mâine încep. Nici măcar nu știu ce o să fac,dar nu co tează asta. Spun și un zâmbet larg îmi apare pe față. Brook rămâne cu gura căscată și parcă uimită,dar de fapt e uimită de ceea ce i-am spus.
-O Dumnezeule Kendall nu pot să cred! O să reușești și ...nu o să ne mai întâlnim? Spune și își lasă privirea-n jos.
-Ba da,adică nu știu,nu o să lucrez toată săptămâna ,doar câteva zile. Spun și parchez în fața facultăți. Prima oră avem engleză ,deci nu prea vreau să întârzi. Brook deja e pierduța prin mulțimea de elevi de pe hol,iar eu încerc să îmi fac loc. Ce e cu aglomerația asta? De ce e așa aglomerație și de unde atâția elevi? Câte întrebări în capul meu,câte răspunsuri. Firar. Unii n-au loc să treacă și altii alergă.
O lovitură puternică simt în spate și mă prăbușesc. Telefonul a căzut și el,e la câțiva metri distanță,iar toate lucrurile din poșetă sunt împrăștiate. Nu mai simt durerea acum,însă rămân la pământ.
În fața mea apare un bărbat,cu cârlionți și începe să îmi strângă lucrurile.
-Chiar îmi pare rău. Spune și își ridică privirea.
Ochii săi verzi mă paralizează și nu pot sa îmi iau privirea de la ei,sunt atât de verzi,atât de strălucitori.
Își lasă capul în jos pentru a-mi căuta telefonul și îmi fac curaj să vorbesc.
-Nu e nimic. E foarte aglomerat astăzi. Spun și încerc să mă ridic dar nu pot.
-S-a spart. Telefonul tău s-a spart. Spune și se uită din nou la mine.
La dracu,iarași acei ochi,acea privireaa,cel păr,acele buze,acele gropițe.
-O să îți cumpăr alt telefon,îmi pare rău. Adaugă Harry.
Ce glas are.
Mă forțez să mă ridic și nu reușesc iarăsi.
Harry se uită la mine și cu o mână mă ridica.
Doamne câtă putere are. Într-o secundă sunt la pieptul său. Miroase atât de bine,are un parfum așa ciudat. Inspir de câteva ori și mă dau în spate pentru a-i vedea din nou ochii săi superbi. Zâmbește și se uită la mine.
-Mulțumesc că m-ai ajutat. Spun și îi iau din mână poșeta distrusă.
Șchiopătez și mă depărtez de el,cand vocea lui se aude iarăși.
-Stai! Kendall,nu ai cum să mergi așa la cursuri. Nu vezi că șchiopătezi? Spune și se apropie de mine.
E atât de aproape de mine,iarăși cedez,cedez datorită ochilor lui. Când să cad,mă prinde și îmi aruncă o privire gen 'ți-am spus eu'.
Zâmbesc și mă ridică,ținându-mă strâns de braț.
-Te duc acasă. Spune și mă conduce spre ușă.
Nu scot niciun sunet,mă doare extrem de tare piciorul și nu pot să calc bine în el.
Îmi deschide portiera mașini lui și mă ajută să mă așez pe scaun și îmi pune grijului centura.
Îmi inchide portiera și fuge în partea cealaltă la locul șoferului.
-Și mașina mea? Spun și mă uit înapoi.
-Te duc la spital și diseară când vin de la cursuri ți-o aduc eu. Spune și ne oprim la stop.
Mă holbez la el,și arată atât de perfect.
Îsi întoarce capul,iar eu mă prefac că sunt interesată de aparatura din mașina sa. Nu vreau să stie că m-am holbat la el.
-Chiar îmi pare rău,o să-ti cumpăr eu alt telefon. Spune și pornește,semaforul fiind de culoare verde.
-Nu e nevoie. Nu cred că e ceva grav. Mint. Știu că e distrus,însă nu vreau să îmi cumpere altul.
-Tu nu l-ai văzut,cred. Spune și râde.
-Chiar o să îți cumpăr unul. Adaugă și parcheaza mașina lânga un spital.
Iese din mașina și trântește portiera.
Vine pe partea mea și îmi deschide portiera,are grijă să îmi scoată centura și mă scoate cu grijă din mașină.
Pășesc ușor și Harry mă ține din nou strâns de braț.
P.S. scuzați mi greselile
