9

48 20 2
                                    

Intrăm în lift.
-Biroul dumneavoastră va fi la etajul 4,etajul verificări modelelor.
-Te rog,nu mai vorbi cu "dvs" și spune-mi pe nume,avem aproape aceași vârstă. Spun și chicotesc.
Rebeca face la fel. Mă bucur că cei de aici nu sunt bătrâni,nici Austin nu prea pare de vârsta lui.
Liftul se oprește și ușile se deschid.
Tocurile lui Rebeca fac ca ecoul să fie mult mai profund.
Se pare că toți sunt în birourile sale. Nu e nimeni pe hol,ca la etajul șefului.
Intru-n biroul meu și e la fel de mare și frumos cum mă așteptam. Am un laptop decorat,tablouri pe pereți cu diferite modele ,și un raft plin de cărți. Nu putea fi mai perfect? Ușa e din sticlă și pictată,pereți la exterior sunt din sticlă și pot vedea orice.
Rebeca îmi părăsește biroul și îmi aruncă un zâmbet,iar eu mă trântesc pe scaunul de piele. Mă întreb când voi avea de treabă,când voi controla modelele.
Primesc un telefon în birou și răspund.
-Doamnă Megan,adică Kendall,au sosit modelele. Spune Rebeca.
-Voi venii acum. Spun și închid receptorul.
Mă ridic de pe scaun,și ies din birou,Rebeca mă aștepta,și când mă vede îmi aruncă o privire bucuroasă și o ia înaintea mea.
-Cum v-a trebuit să le verific? Spun la un moment dat.
-Te vei uita la înălțimea lor,greutatea,părul,ochii. Aici avem nevoie de modele serioase. Spune și intră într-o sală uriașă cu peste 20 de modele.
Toate erau în lengerie intimă și Rebeca rămâne la ușă ,mă uit la ea și îmi face semn cu mâinile să nu-mi fie frică.
Înaintez și toate modele șușotesc. Cred că vorbesc de mine,cât de tânără sunt și deja lucrez.
-Una câte una să vină la mine. Eu sunt Kendall și sunt nouă,eu n-am milă. Așa că nu vorbiți,sau faceți altceva. Să nu vă fie rușine de mine,sunt femeie ca voi și știu. Spun,de fapt țip și prima vine spre mine.
E drăguță fata,e înaltă,dar nici grăsuță nu e.
Încep să îi măsor talia ,bustul și coapsele. E puțin c-am grăsuță la coapse. Așa că îi recomand să încă vreo 2 săptămâni și apoi să vină înapoi.
A doua fata a fost una pitică dar grăsuță,nici n-am stat să o verific. Stiu deja cât e de grăsuță.
Toate fetele au fost grăsuțe,sau prea înalte,sau prea scunde. Decât trei fete au reușit să treacă,din punctul meu de vedere.
Merg spre ușă,iar Rebeca face ochii mari.
-Te-ai descurcat de minune! E bine că n-ai avut milă. Spune și zâmbetul se observă pe fața ei.
-Mulțumesc. Spun și îmi aranjez părul.
E bine că această sală este la același etaj și că Rebeca mi- arătat. Pun pariu că mâine nu îmi va mai arăta.
E deja 2 și eu mi-am terminat treaba. Înainte să intru-n birou,mă întorc la Rebeca și o întreb :
-Dacă mi-am terminat treaba ce fac?
-Poți pleca. Acum ne vedem mâine. Spune și îmi face cu mâna.
Îmi iau lucrurile din birou și ies afară din firmă. Nu a fost atât de obositor pe cât credeam că va fi.
Mașina mea e parcată în față și mă gândesc să merg la cursuri,măcar la ultimele doua.
Deschid portiera și intru-n mașină. M-am descurcat chiar bine. Pornesc mașina și merg spre facultate.
Opresc mașina în parcare si ies din ea.
E liniște,deci deabea a început ora
Bat la ușă,si bine înteles că era literatură,si doamna de literatură m-a surzit.
Îmi cer scuze c-am întârziat și ea îmi aruncă aceeași privirea ca cea de acum câteva zile.
Mă grăbesc până în banca mea,Brook cred că deja știe toate bârfele,și e atât de bucuroasă pt noul meu job.
-O Kendall,dacă ai știi câte s-au întâmplat. Deci Harry s-a sărutat sălbatic cu Devon,o Doamne,prea sălbaltic,și am aflat că Beth s-a culcat cu Derek.
Zâmbetul îi dispare și pot să oberv cât a plâns,s-a dat cu anti-cearcăn pânã adevenit portocalie.
O Doamne.
Aș vrea să fie la fel de fericită ca mine,ce tot spun? Devon s-a sărutat sălbatic cu Harry...de ce îmi pasă de ei doi?
Îmi scutur capul și o îmbrățișez pe Brook. Știu cât suferă și vreau să-i fiu aproape.
Ce repede a trecut ora,m-am uitat doar la Brook care se abținea să nu plângă .
Și parcă ceva în mine mă doare,dar nu stiu de ce. Nu știu de ce îmi pasă că Harry s-a sărutat cu Devon. De ce am numai asta în minte?
Toți ies din clasă,și Brook își dă drumul lacrimilor,cerneala neagră a rimel-ului îi pătează obrajii și nu știu cum s-o calmez.
-Brook? Te rog să te oprești,îi spun și își ridică capul.
-Dar...Kendall...n-ai cum să ști...abea rostește cuvintele printre suspine.
-Cred că m-am îndrăgostit de Harry..aseară a dormit la mine. Spun și îmi astup gura cu mâna.
Își ridică capul să mă privească și o întrebare apare pe chipul ei:
-Și te-a atins?
-Nu,era înghijorat că de ce nu l-am sunat și m-a așteptat și era tarziu și l-am găsit la ușa mea. Și a adormit pe canapea. Spun si îmi las capul în jos. Îmi vine să plâng cu Brook...
Își sterge lacrimile și zâmbește. Mă bucur că nu mai plânge.
Iau un șervețel umed din poșetă și îi șterg chipul pătat.
Toți intră-n clasă,și Brook n-are urmă de rimel pe fată și am reușit s-o machez puțin până au venit ceilalți.
Harry se uită la mine și eu încerc să-i ocolesc ochii verzi.

P.S. scuzați mi greșelile

ReflectionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum