I

3 0 0
                                    

- Plec in oras! Spuse mama in timp ce isi lua geanta de pe birou.
- Bine! Bafta! Spun eu.

Poate va intrebati de ce i-am spus sa aiba bafta. Pai... astazi are o sedinta importanta la munca si nu as vrea sa o dea in bara.

Sunt asa de proasta incat am uitat sa ma si prezint. Sunt Laura. Am 15 ani, aproape 16 si sunt o fire destul de buna, dar si nebuna.

Ma duc in camera si ma apuc sa imi incep noua mea carte. Am uitat sa va spun ca pasiunea mea este scrisul, doar ca nu mi-am publicat niciodata cartile.

- Am venit! Spuse mama pe un ton destul de ciudat.
- Asa de devreme? Cat este ceasul?
- E ora 21:30, iar te-ai cufundat in scris, nu?
- Cam da...
- Nu e nimic. Trebuie sa iti spun ceva...
- Spune.
- Hai la tine in camera.

Nu stiam de ce e asa de ciudata, oare nu a reusit?

- Draga... am o veste proasta...
- Ce s-a intamplat?
- Mi-a fost acceptata propunerea.
- Si e o veste rea?
- Nu, asteapta. Vestea rea e ca trebuie sa ne mutam cateva luni, in jur de 8-9, nu stiu exact.
- De ce?
- Am fost promovata pentru ca m-am descurcat, doar ca nu exista un birou liber aici.
- A... Cand?
- Poimaine avem avionul.
- Bine. Noapte buna.
- Noapte buna, scumpo!

Am sansa sa imi lansez cartile! Poate nu o sa iasa ceva rau din asta.

*dupa ce au ajuns la noua lor casa*

- De maine incep sa muncesc, ti-am facut deja transferul la o scoala din cartier.
- Bine! Atunci ma pregatesc pentru maine, poate iesim si in oras.
- Ne mai gandim...

*dimineata*

- Mult succes la scoala!
- Mersi!

Ajung in fata scolii si vad o fata alergand spre mine:

- Buna tu esti colega nou-venita?
- Da. Ma numesc Laura, tu?
- Ma numesc Ioana, vom fi colege de banca. Esti a IX-a B doar, nu?
- Ba da, ma bucur ca te-am cunoscut! Imi arati unde e clasa?
- Haide!

Dupa ce mi-a prezentat scoala si mi-a aratat unde e clasa, am mai stat la discutii:

- Interesant faptul ca ai inceput sa scrii carti de la o varsta asa frageda!
- Ma plictiseam si am zis sa incerc.
- Stii... ai de gand sa lucrezi pentru bani de buzunar?
- Da... chiar ma gandeam sa merg sa imi caut.
- Pot vorbi eu cu seful meu, lucrez la un redactor, are nevoie de un ajutor. Poate oti poti publica si cartile.
- Chiar ai face asta pentru mine? Chiar asa de repede?
- Da! Doar esti prietena mea!
- Mersi mult, Ioana!
- Cu placere. *suna clopotelul* S-a terminat si pauza, mai avem o ora.
- Ce ora?
- Istorie. O facem cu un prof foarte bun, ne da note din burta, doar are si de unde. Si incepe sa rada.

Incep si eu sa rad, doar ca m-am cam grabit...

- Buna ziua! Scoateti o foaie de hartie! Test!
- Haideti domnu'! Striga clasa.
- Stai... pe cine avem noi aici? E colega noua? Adu caietul de istorie.

Il dau si vede ca nu am lectia din care voia sa ne dea test, asa ca m-a lasat in pace.

Se termina si ziua asta de scoala si ajung acasa. Am descoperit ca Ioana era vecina mea, probabil de asta ma stia.

Plecam noi spre redactie si vorbesc cu redactorul-sef. Ii aduc si cartile spre a le citi si mi-a spus ca le va publica. Deja aceasta noua viata a inceput bine.

- Ai grija, spuse el, orice faci, sa nu umblii sau sa modifici ziarul ala de pe masa!
- Va promit!

La sfarsitul zilei de lucru, cand am ramas singura, am vazut acel ziar facandu-mi cu ochiul, langa acesta era un creion foarte interesant. L-am testat scriind pe ziar cum ca mi-as dori o gogoasa.

Spre surprinderea mea, o gogoasa a aparut exact langa mine, pusa pe o farfurie pentru cestile de cafea.

"Ce interesant, probabil era acolo si nu am vazut-o" imi spun eu si plec acasa, doar ca inainte, am sters ceea ce am scris pe ziar.

- Cum a fost prima ta zi de scoala si de lucru?
- A fost perfecta! Mi-am facut deja o prietena, o cheama Ioana, e vecina cu noi.
- Vreun iubit nu?
- Mama...!
- Ce? Eu la varsta ta...
- Ce ai de mancare? Spun repede, schimband subiectul.
- Iesim in oras in seara asta, drept cadou pentru tine.
- Am auzit eu de un restaurant bun, ce zici?
- Daca ai auzit tu...
- Cu tata ai vorbit?
- Tac-tu abia venise de la munca, stii doar ca in Olanda sunt alte ore.
- Aha... Ti-a spus cand se intoarce acasa?
- Nu.

Dupa ce am mancat in oras si ne-am plimbat prin parc, am plecat inapoi acasa, doar urma o zi de scoala.

Iubirea nu se schimbă niciodatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum