Iubirea nu se schimbă niciodată

XIII

Ma trezesc. De cand am aflat ce s-a intamplat si care este adevaratul meu tata, am inceput sa ma simt foarte ciudat, parca eram un dezastru, parca... ma simteam ratacita.

Un glas ma trezeste din patul comod, trezindu-ma la realitate:

- Maria! Trezeste-te! E urgent!
- Ce vreti?
- Trebuie sa plecam intr-o calatorie de afaceri, te lasam singura acasa.
- Asa si?
- Nu te superi? Spuse Mircea, adica, tata...
- Nu.
- Bine! Mai intai adu-mi ziarul! Ne bem cafeaua si dupa plecam.
- Ok, ok! Idiotilor! Imi spun eu in gand.

Deschid usa, ridic ziarul, stiam deja ce va scrie in el:

- MAMA! TATA!
- Ce ai patit? Zise mama.
- TREBUIE SA CITITI ASTA, URGENT!

Pana acum simtul meu actoricesc functioneaza! Sper sa continue asa...

- Ce? Si tata imi ia ziarul din mana.
- Uita-te aici!
- Nu te ingrijora! Doar nu mai au subiecte de stiri!
- Uita-te in colt!
- L-a scris Laura. Mare chestie! Tocmai in acel moment primeste un telefon:
- Scuza-ma!

"- Sper sa creada! Vreau sa o vad suferind pe netrebnica!" Imi spun ru in gand, in timp ce tata se face alb ca varul.

- NU MAI PLECAM NICAIERI! Strigase puternic.
- De ce? Intreaba mama.
- Am dat faliment... Si noi, si familia Anghel.
- Buna gluma! Hai ca se raceste cafeaua!
- Vorbesc serios! Scrie si in ziar! Chiar inainte sa aflu eu...
- Da sa vad!

Si se uita pe ziar. Observ cum incepe sa se inroseasca din cauza stresului, cred, cum isi ia geanta si pleaca.

- Trebuie sa merg la Anghel! Tu stai aici! Nu pleca nicaieri!
- Nu plec!

Dar de fapt eu voi pleca la Laura acasa, va vedea ea!

- LAURA!
- Cine esti?
- MA-TA!
- Hai, hai! Si o vad pe mama Mariei cum intra val vartej in casa.
- TE OMOR CU MANA MEA!
- CE AI, NEBUNO? Eu stiam de fapt ce se intamplase...
- TU AI SCRIS ARTICOLUL ALA! TU NE-AI BAGAT IN FALIMENT! TE OMOR!
- CUCOANA! PLEACA DIN CASA MEA! CA DE NU, ITI VOI FACE UN CADOU! CAPUL TAU INTR-O PUNGA-N CIMITIR! Tipa Ioana coborand scarile.
- TU CINE MAI ESTI?
- MA-TA!
- NESIMTITELOR! VETI VEDEA VOI! MAI ALES TU, LAURA! VEI MURI DIN MANA MEA!
- PLEACA! MERGI CA ARE NEVOIE SATAN DE TINE! Si o scot afara, bufnindu-i usa in nas.

- Șofer! Porneste masina! Avem treaba!
- Unde, doamna?
- Du-ma aproape de Parcul Mihai Viteazu!
- Cum doriti!
- Apropo! Cu viteza daca se poate!
- Doamna, nu pot merge cu viteza! Mai ales in curbe!
- Nu ma intereseaza!

Si am plecat spre Laura. Ma decisesem sa ma razbun pe ea, doar ca, aproape de curbele acelea era o prăpastie. Eu uitasem acest lucru si i-am spus soferului sa mearga cu viteza, necontand obstacolele. Sper ca nu ma va asculta!

- Doamna, dar de ce doriti sa merg cu viteza? E o prapastie aproape, iar daca am viteza, ne facem praf!
- Atunci ai grija sa nu ne facem praf!
- Cum dor... AOLEU! SUB SCAUN!
- Ce ai paAAA...

Ma pusesem in pat, imi era foarte somn, tinand cont ca am fost trezita de o nebuna, doar ca primesc un apel de la ea:

- Laura! Vino te rog!
- INAINTE MA OMORAI SI ACUM AI NEVOIE DE MINE?
- DA! MARIA A FACUT UN ACCIDENT!
- Pai daca mancati prea mult...
- NU ACCIDENT DE ALA! ACCIDENT DE MASINA! IMI MOARE FATA!
- Si ce vrei sa ii fac? Sa o tin de mănuță?
- VREAU SA VII SA MA AJUTI SA O DUC LA SPITAL CU CEVA! VENISEM AICI CU TOT CU SOFER.
- Pai si unde e?
- A PLECAT ACASA PENTRU CA I-AM SPUS CA EU SUNT OCUPATA TOATA ZIUA! PROBABIL A VRUT SA O ADUCA PE MARIA LA MINE! ACUM O DUCE IN CERURI!!!
- Esti sigura ca nu in iad?
- TE OMOR DACA PĂȚEȘTE FIICA MEA CEVA! Si plange in continuare.
- Vin! Nebuno!

Si am plecat cu Ioana si cu Valentin, iubitul ei, spre nebunele astea. Ajungem acolo si o vedem pe ea cu Maria in brate, in timp ce plangea spunand:"Blestemata fie Laura! Din cauza ei ajungi tu in rai, fata mea!"

- Deci sa fiu blestemata pentru ca mi-am facut treaba, nu? Ziarul ala nu e blestemat! E o poveste inventata de Laur!
- Ce ziar? Adica?
- Ziarul pe care l-ai primit azi in fata usii! Se zvonea ca e blestemat. Ceea ce se intampla este doar o coincidenta! Spre exemplu, ar fi trebuit sa scrie despre accident, dar nu a scris.
- M-ai lasat fara cuvinte! Serios!
- Imi pare rau, dar Maria e deja decedata! Stam si vorbim aici de jumatate de ora, iar ea are picioarele rupte si spatele rupt! E ca moarta!

In acel moment a venit si ambulanta, care a constatat decesul. Dupa lungi discutii, le-am spus ca ar fi bine sa infieze un copil, decat sa faca altul. Au acceptat pana la urma si au decis sa adopte un baiat.

- Uite ca am scapat de diavolita! Spuse Ioana.
- Fii si tu serioasa! Bianca a murit iar tu nu ai avut nicio alta reactie inafara de: "Dumnezeu sa o ierte!"?
- Dar...
- NICIUN DAR! PENTRU ASTA, VA TREBUI SA MERGI CU MINE LA BIANCA! MACAR SA NE LUAM RAMAS BUN!
- Stii ca nu eram chiar bune prietene...
- DAR A MURIT! CONTEAZĂ CHIAR ATAT DE MULT PRIETENIA?
- Ai dreptate!

Am mers la Bianca in oras, am petrecut ceva timp acolo, pana dupa inmormantare, intorcandu-ne dupa acasa.

*Dupa trei luni*

- In sfarsit am terminat anul! Nu mai rezistam! Zise Ioana.
- Nici eu! Mai ales sa il vad pe Valentin cum se tinea dupa tine.
- Hai fi serioasa!
- Sunt foarte serioasa!
- Mergem sa il vedem pe fra-tu?
- Nu imi e frate, dar hai! Macar asa o vad pe nebuna aia!

Ajungem la Stoica acasa. Aflam ca au reusit sa se relanseze si sa ia fostele companii. Pe scurt, nu mai erau lefteri. Pe micuț il cheama Marius, deoarece voiau sa simta ca o au pe Maria alaturi, dar nici sa se gandeasca mereu la ea.