Iubirea nu se schimbă niciodată

IV

De dimineata, in drum spre scoala, imi treceau multe filme prin cap. Oare chiar il placeam pe Iustin? Oare mai eram eu Laura pe care o stiam? Oare trebuia sa ii multumesc Biancai?

In toata graba si neatentia mea se pare ca am cam facut un accident, am dat peste cineva. Ridic ochii si ma pregatesc sa ma scuz, dar vad ca acea persoana face acelasi lucru.

- Scuza-ma! Sunt cam neatenta!
- Nu este nimic! Laura, nu?
- Da... De unde...? Si ma opresc. Era Iustin.
- De unde ce?
- Nimic! Dar ce cauti prin aceste zone?
- Pai locuiesc aici, imi dai voie?

Mi-se parea stupid si copilaros, dar aveam o atractie foarte mare fata de el.

- Da... Zic cu o voce stinsa.
- Atunci, vrei sa mergi cu mine la scoala?
- De ce nu?

Mergem noi ce mergem si imi spune sa stau putin afara caci trebuie sa mearga pana la mama lui, care muncea aproape, intr-un cabinet medical.

- Am revenit!
- Unde ai fost?
- Esti iubita mea ca sa iti spun?
- Nu... dar pot fi... Spun eu cu o voce stinsa, dar sa fiu sigura ca ma aude.
- Asa ziceam si eu.
- Ce ai in mana?
- Asta? O sa vezi tu dupa ore.
- Bine.

Dupa ore m-a chemat pana in sala in care vom avea noi balul. Il vad ca scoate ceva din ghiozdan.

- Inchide ochii!
- De ce?
- Am auzit șopteala de dimineata, Laura.
- Asa si? Eu deja stiam ce voia sa faca.
- Voiam sa iti prezint ceva. Si imi da o caseta video.
- Ce e cu ea?
- Cand ajungi acasa, te-as ruga sa o vizionezi. Merita.
- Bine... Sa zicem.

Merg eu la redactie, unde vad ziarul pus unde ii era locul. Pornesc tipograful si fac ceea ce era nevoie, doar ca adaug *Iustin o va invita la bal pe Laura*. Spre surprinderea mea, se blocheaza ziarul in tipograf.

- Nu s-a mai intamplat asta!
- Ce? Era Laur.
- Nimic!
- Ti-am spus sa nu vii aici!
- Stiu dar...
- Vrei sa te invite Iustin la bal, nu?
- De unde stiti?
- E nepotul meu, Laura. Iustin e nepotul meu.

Am ramas putin socata, dar era ceva firesc. Ma miram eu cum de semanau...

- Ziarul de asta se blocheaza! Nu poti schimba iubirea! Doar stii asta! Iubirea nu se schimba niciodata!
- Stiu asta din basme, dar...
- Stai linistita! Dute acasa si vizioneaza caseta. Te rog sa nu mai vii la redactie ceva timp! Daca nu, voi fi nevoit sa te concediez. Imi pare rau!
- Voi incerca sa ascult de sfat. Si plec cu inima franta de acolo, dar meritam. Tot ce voiam era ca Ioana sa se intoarca inapoi.

Ajung acasa, mama nu era inca venita, oricum veneam in general mai devreme decat ea. Caut in pod aparatul de vizionat casete, il conectez la un televizor mai vechi si ii dau drumul.

Prima imagine pe care o vad este a unui baiat asemanator lui Iustin, dansand la un bal impreuna cu o fata. Dupa cateva secunde apare o imagine neagra si apoi textul: "Vrei sa vii la bal cu mine?" Si se opreste caseta.

Era un mod interesant de a ma intreba asta, si abia asteptam sa ii raspund maine.

De dimineata ma intalnesc cu el si ii transmit raspunsul. Pana la scoala mai discut ceva timp cu el, doar ca cineva ne urmarea. Acel cineva era Maria. Era foarte geloasa, cred, pentru ca ne simteam asa de bine, inca prieteni fiind.

Dupa scoala merg direct acasa. Mama ma vede asa devreme si ma intreaba:

- Ai dat de vreun baiat, este?
- De ce spui asta?
- Se vede pe tine draga! Asa eram si eu cand eram cu tatal tau.
- Adica, atunci cand erai?
- Cand eram iubiti. Acum suntem sot si sotie. Apropo, am vorbit cu el. Vine mai devreme decat cum isi stabilise.
- Ce veste minunata!
- Stiu ca te vei bucura. De asta am vrut sa si vina mai repede. Stiu ca a fost grea faza cu mutatul, dar vreau ca fiica mea sa se simta bine oriunde. Sa nu conteze orasul, tara, planeta, galaxia, universul sau anturajul, doar sa te simti tu bine, draga mea.
- Multumesc! Si in acel moment ma impiedic.
- Ce ai patit?!?
- Am alunecat putin. Nu iti fie teama!