Iubirea nu se schimbă niciodată

VI

Draga jurnalule

Vocile din capul meu nu imi dau pace, as vrea sa scap de ele, dar nu pot. Incep sa ma gandesc la ideea de a ma interna intr-un ospiciu.

- Sau nu te gandesti...

Chiar si aici!

Am inchis jurnalul si l-am aruncat. Am inceput sa plang cu lacrimi amare implorand iertare, nu stiu de la cine, dar imploram.

In acelasi timp vine mama, care a auzit toate acele zgomote.

- Ce ai mama? Ce tipi asa?
- Nu mai pot! Tot aud niste voci in capul meu! Cred ca inebunesc!
- Poate stresul e de vina, iar acea voce ar fi esecul. Iti recomand sa mergem la psiholog. Ce zici?
- Cred ca e nevoie, dar parca nu as vrea...
- Nu iti taie capul! Stai linistita! Mergem impreuna, nu te las singura!
- Bine. Doar suna la scoala si anunta, astfel nu stiu ce voi pati.

Merg cu mama la psiholog si acolo aflu ca acea voce ar putea fi un recent raspuns la stres, sau poate subconstientul care incearca sa ia locul constiintei. Se intampla foarte des in cazul celor care consuma droguri, dar eu nu consum.

- Sau consumi..?
- INEBUNESC!

In fine, imi da o pastila si mi-a spus sa il apelez in momentul in care voi simti nevoia.

Cand ajung acasa, vad in fata usii o forma umana, doar ca nu una cunoscuta.

- Ce e aia mama?
- Ce?
- Aia din fata usii!
- Nu stiu, dute si vezi!

Ma duc tiptil inspre fiinta, dar isi intoarce capul si observ ca era Ioana:

- Ioana?
- De ce arat asa de rau, nu?
- Da!
- Am aflat de unde imi veneau acele ganduri si voci demonice, eram doar putin schizofrenica si poate bipolara, nu mi-au pus un diagnostic foarte clar.
- Si? Esti mai bine?
- Da! Ma simt ca un bebelus!
- Dar ai vanatai pe tot corpul!
- Astea? Eu mi le-am facut!
- Cum?
- O voce imi spunea sa refuz mancarea, deoarece continea otrava si o sa mor, iar eu o ascultam.
- Si..?
- Mi-a spus sa imi mananc carnea de pe maini, picioare si de pe unde apuc.
- Aoleu!
- Noroc ca m-au prins asistentele, daca nu erau ele, eram moarta de la infectii.
- Saraca!
- Laura! Mai esti vie? Striga mama de la capatul strazii.
- Da mama! Era doar Ioana!
- Esti sigura?
- Da
- Atunci de ce nu e nimeni in fata usii?
- Cum sa nu fie? E chiar...

Nu mai era. Disparuse ca o pasare pheonix in timp ce soarele arzator a creat o reflexie ce reprezenta umbra aceea de care ziceam. Aud o voce din tufis:

- Cine e? De la ospiciu?
- E mama.
- Sarut mana! Si sare din tufis.
- Cu cine vorbe... Buna Ioana! Ce mai zici?
- Nu foarte bine, dar sper sa ma indrept.
- Asta sper si eu. Hai in casa sa discutam.

Iar mama ii povesteste tot ce am patit. Dupa un mic pranz am luat-o pe Ioana in camera mea sa ii spun ce am facut.

- Ioana. Nu te supara, dar...
- Ce ai facut?
- Te-ai vindecat datorita mie! Am scris in ziar ca te vei intoarce sanatoasa inainte de bal!
- De aceea auzi acele voci! De la blestem!
- Nu cred in blesteme!
- Dar cred ca ar fi bine sa vezi si un preot sau ceva sa scoata demonul din tine!
- As putea incerca, daca nu merg pastilele desigur. Doar stii ca nu cred in asta.
- Eu ti-am dat un sfat. Apropo, te-ai combinat cu Iustin?
- In legatura cu asta... Si ii arat filmarea facuta de pe telefonul meu care intruchipa televizorul unde se derula caseta.
- Ce dragut! As vrea si eu un iubit ca al tau, romantic.
- Romantic pe naiba! Mai ales ca este ruda cu redactorul!
- Serios?
- Da, ii e unchi sau asa ceva.
- Aha... In fine, eu ma intorc spre casa, mamei ii e dor de mine. Saraca! Crede ca eu chiar am fost acasa la varu' Bogdan...
- Fugi! Nu as suporta da o vad pe ma-ta trista!
- Am plecat. Pe maine?
- Pe maine! Apropo maine e balul!
- Maine?!?!?
- Da.
- Ai vreo rochie in plus?
- Ne-am luat asortate! Spun eu in timp ce i-am aratat rochiile.
- Bine. Iti raman datoare!

Si pleaca. E prima noapte in care dorm linistita, doar ca am avut un vis ciudat:

Se facea ca eram in redactie, iar Laur s-a decis sa imi dea voie sa ma intorc la lucru, doar ca trebuia sa scap de Iustin, pentru totdeauna.

Aici se intrerupsese visul. Ma intreb de ce am visat asa ceva.

De dimineata incep sa ma pregatesc pentru bal. Fiind o zi libera, fara ore, am avut mult timp ca noi trei sa ne pregatim tinutele.

Ioana isi mai revenise, doar ca inca era distanta si foarte ciudata. Eu in schimb devenisem foarte relaxanta si comunicativa, ceea ce nu era normal.

Balul urma sa inceapa iar eu urma sa ma bucur de prima seara cu Iustin. Sper sa imi ceara acordul pentru a fi un cuplu.