Ascunde-mă de mine - Vol II

Capitolul 7

Ajung la birou în zorii zilei. Am nevoie de ceva să mă distragă. Ceva să îmi acapareze mintea și atenția. Vestea primită noaptea trecută nu m-a lăsat să închis ochii nici macar o ora. M-am zbătut înecat în durere și trădare. Asta simt. Trădare.
Chiar dacă au trecut trei ani, și oricare din noi are dreptul să își continue viața, nu pot accepta faptul că ea are pe altcineva.

Formez numărul lui Nicklas.
In momentul asta mi se pare singurul lucru logic pe care as putea sa îl fac. Trebuie sa discut cu el subiectul asta. Nu pot să cred că mi-a ascuns un lucru atât de important.

— 'Neața, ma întâmpina glasul lui somnoros. Ești din ce in ce mai matinal.

— Când aveai de gând să îmi spui că Edaline are o relație? glasul meu grav răsuna prin birou.

— Poftim? Iar ne întoarcem la subiectul Edaline? Cât ai baut iar? tonul lui acuzator mă face să îmi încordez maxilarul.

— Nu am băut deloc, Nicklas. De ce nu mi-ai spus că Edaline are pe cineva.

— Nu știu ce aberații prind contur in mintea ta, dar Edaline nu are pe nimeni. Scoate-ți prostiile astea din cap.

Refuz să cred că mă minte pe fată.

— Ryan. Nu îți spune nimic numele asta?

— Vecinul lui Edaline? pufneste în ras. Nu este nimic între ei, omul locuiește pur și simplu în casa de peste drum de Edaline.

— Tu chiar mă iei de prost! mă răstesc în telefon. Nu mai am răbdare Nicklas! Nu e nevoie să mai ascunzi cacaturile pe care le face Edaline. Știu că s-a logodit cu el.

— Te-ai drogat? acum tonul lui este serios și sfidător. Ce dracu este in capul tău? De unde îți vin toate aberațiile astea?

— M-a sunat Iris în toiul nopții, Nicklas. Mi-a spus că mama ei s-a logodit cu un anumit Ryan. Întâmplator am făcut cunoștința cu el în barul în care am văzut-o pe Edaline seara trecută. Bănuiesc că nimic din tot ce spun nu este o noutate, dar as aprecia enorm să încetezi să îți mai bati joc de mine și să mă iei de prost.

— Blake, despre ce Dumnezeu vorbești? Eu nu știu nimic de Ryan. L-am întâlnit de câteva ori când am fost în vizita la ele, dar nu mi-au spus nimic, decât că este un vecin și tatăl prietenului lui Iris. Băiețelul ăla mic și simpatic, din glasul lui pot să simt că nu mă minte.

Se citește trădarea și dezamăgirea din tonul lui.

—Îți jur pe ce am mai sfânt, habar nu aveam de toate astea. Nu înțeleg de ce și-ar ascunde Edaline relația de mine, face o pauza parând că a căzut pe gânduri. O să discut cu ea și o să vedem ce se întâmpla de fapt.

— Nu știu ce să zic, cred că nu ar trebui să te bagi. Oricât de aiurea este situația asta pentru mine, are dreptul să se bucure de viața ei, fără să te implici. O să îți spună când va fi pregătită probabil...

Nici nu știu de ce încerc să ii justific comportamentul lui Edaline. Poate simtea că dacă ar fi aflat Nicklas, odată cu el as fi aflat și eu și nu își dorea să ii stric planurile.
Sincer să fiu îmi doresc din toată inima să ii pot da peste cap planurile, să intru in viața ei ca un buldozer și sa dărâm tot ce a clădit cu tipul ăla, dar nu pot fi atât de egoist.

Nu?

— Sunt dezamăgit. Nu ma asteptam să îmi ascundă ceva atât de important, îmi recunoaște Nicklas, dar asta mă privește pe mine.