Fructul Oprit

CAPITOLUL 16 - Nu spune "Ți-am spus eu!"

Când Conrad își face apariția, intrând pe ușa apartamentului lui Holly, e luat prin surprindere de o voce familiară care fredonează o melodie, părând ca sunetele să provină din bucătărie.

Teresa e aici.

Cu o încruntătură mică pe chip, Conrad se îndreaptă într-acolo cu scepticism. Știe că nu e niciodată un semn bun când Teresa se pune pe treabă în fața unui cuptor.

Le găsește pe cele două femei una lângă alta, Holly părând amuzată și binedispună în timp ce stă cu ochii într-o carte de rețete, citind cu voce tare următorul pas.

Holly e așezată pe un scaun lângă Teresa care a transformat bucătăria femeii într-un dezastru nemaipomenit, dar pe Holly nu pare să o deranjeze.

Teresa mai are puțin și începe să danseze pe melodia aceea pe care a pus-o pe telefonul ei. Poartă un șort roz, simpatic de bucătărie, pe acesta fiind desenat un urs panda care mănâncă dintr-un bol cu ciocolată.

Un adevărat non-sens, în opinia lui Conrad care pufnește ușor la vederea celor două, urmând să facă un pas în direcția acestora.

― Ce naiba se întâmplă aici? Dați cumva o petrecere?

Teresa se răsucește în direcția lui, arcuindu-și curioasă o sprânceană în timp ce Holly se străduiește pe cât posibil să nu izbucnească în râs.

Conrad o privește preț de câteva momente, făcându-i subtil cu ochiul înainte să își axeze din nou atenția asupra Teresei.

― Unde ai văzut tu petrecere fără alcool? Zău de nu te credeam mai deștept! face ea înainte să se întoarcă la bolul în care amestecă câteva ingrediente, făcând o cremă de ciocolată, dar care nu arată așa cum te-ai fi așteptat.

Totuși, în ciuda faptului că a eșuat lamentabil, Teresa nu lasă asta să o descurajeze.

I-a plăcut mereu să se prostească în bucătărie, chiar dacă rezultatele sunt, de cele mai multe ori, dezastruoase.

― Legal, nu ai vârsta necesară nici măcar pentru a ține o sticlă de bere în mână, zâmbește Conrad, făcând-o pe Teresa să își dea ochii peste cap.

― Știi? În Columbia avem voie să bem de la 18! Și dacă ești destul de precaut, de la 16, cu prietenii în casă. La naiba cu America și cu legile ei absurde.

Când Teresa termină cu opera ei de artă, o prezintă de parcă ar fi o capodoperă nemaiîntâlnită.

Holly apucă zâmbitoare una dintre prăjiturile de pe tavă și ia o mușcătură mică, adoptând o expresie uimită.

― Știam eu că te va da pe spate! rânjește Teresa în culmea fericirii, iar Conrad, mânat de curiozitate și o urmă de incredulitate, apucă la rândul lui o bucată.

Nu se aștepta să fie atât de bună.

― Ei bine, cred că cineva îmi datorează niște scuze, zâmbește Teresa mândră, făcând referire la toate dățile în care Conrad a certat-o pentru dezastrele care ieșeau în bucătăria ei, aproape aruncând-o în aer.

― Nu mă deranjează să îmi cer scuze dacă toate tentativele tale de prăjituri vor arăta așa pe viitor, chicotește Conrad, urmând să îi arunce din nou o privire lui Holly.

Nu se poate abține să nu o privească ori de câte ori are ocazia. Iar ea pare să îl caute în același mod cu privirea, ori de câte ori Conrad o fixează.

Bărbatul îi zâmbește jucăuș, făcând-o să roșească, mutându-și imediat privirea în direcția opusă. Conrad se amuză de fiecare dată când o vede roșind în felul ăla. O consideră adorabilă.