𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

𝘗𝘳𝘰𝘭𝘰𝘨

Zharick Russel

     Nu e trecut demult de miezul noptii,cand eu , cumnatul meu si Giovanni ne retragem ultimii din livingul cabanei. Giovanni arunca un manunchi de lemne in foc si apoi ne indreptam fiecare catre dormitorul sau. 

    Intru in camera mea,aflata langa cea a copiilor,Hades,nepotul meu,Nano si Maylin,copii unor vechi prieteni care ne-au insotit in aceasta vacanta. Inainte de culcare aleg sa fac un dus,menit sa-mi mai alunge ameteala.Apa calduta ma revigoreaza de la o secunda la alta,iar pentru cateva momente imi ascute toate simturile. Vag,un miros de fum imi inunda narile,insa il ignor cu gandul ca este normal din cauza semineului din camera comuna. 

    Ies totusi din baie,infasurat cu un halat dintr-un material rigid,si pasesc in afara camerei,cand dau cu ochii de flacarile care se extindeau nebuneste in cabana de lemn. Fara sa fiu capabil sa scot un cuvant,merg in camera copiilor,ii cuprind pe toti trei si reusesc sa ii scot din  cabana,apoi ma intorc in viteza,iar prima usa pe care o deschid este a camerei parintilor celor doi frati,pe care ii scot de acolo fara a sta prea mult pe ganduri.

    Pana reusesc sa-i tarasc afara,ametit de fum si alcool,cabana explodeaza cand focul atinge instalatia de gaze,iar sora mea si cumnatul meu raman victimele incendiului,incapabil fiind sa mai pot face un pas inauntru.

   Il prind pe Hades de manuta si ne indreptam catre masina cu care am venit,in timp ce baietelul se desmeticeste usor,incepand sa realizeze ce se intampla.

    -Mami...Tati?...Unchiule,unde sunt?

    Intrebarea simpla ma loveste direct in moalele capului...Nu sunt capabil sa mai vorbesc,nu stiu sa leg doua cuvinte,dar apoi sa ii mai spun micului Hades ca nu isi va mai vedea parintii niciodata.  Mintea mea se intuneca,si nu poate gasi decat un singur vinovat,Giovanni Richard,care a atatat focul pana ce acesta a iesit din locul amenajat. Acelasi Richard,care fuge acum ca din pusca cu masina pe drumurile pietruite,mult prea las si cu mintea prea tulbure sa-si mai asume fapta,dar nu voi lasa nimic neplatit. Omul acesta a lasat un copilas orfan,asa ca nu am de gand sa ii crut macar un membru al familiei sale,insa planul are nevoie de timp.

    Cateva zeci de kilometri distanta,planul meu pare sa aiba un inceput promitator,cand masina familiei Richard,se opreste cu o bufnitura de roti. O pana care a picat la fix,ca eu sa-mi continui rolul de erou aparent si sa ma ofer sa ii duc acasa cu masina mea. Opresc langa ei,urca copilasii,urmati de mama si tatal lor,multumind pentru ca a doua oara am putut sa-i salvez,apoi ne continuam drumul,pana in fata casei lor,unde las doar copii sa coboare,apoi blochez usile. 

    Cei doi ma privesc dezorientati,si eu prind momentul sa le zambesc draceste. 

    -Crima nu se iarta,Richard...ii marai eu si ne indreptam catre casa mea,care le va deveni camin de tortura pentru multi ani de acum inainte.