𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

Care pe care

Hades Tommaso

      Dupa seara asta nebuna,le las pe fete acasa,apoi mai ratacesc o tura prin oras,incercand sa cantaresc ceea ce facusem. Zharick nu trebuia sa afle de asta in ruptul capului,si desi durea asta,Zack avea dreptate ca ar trebui sa o tin la distanta de mine daca o voiam in siguranta. Inainte sa coboare,ii lasasem numarul meu,sa vorbim pe WhatsApp,dar realizez ca facusem o greseala.  Conversatiile aveau sa ne apropie,sa ne creeze obligatii pentru iesiri,iar daca asta ar deveni un obicei,nu puteam tine prea mult secretul fata de unchiul meu care avea ochi si urechi peste tot. Speram ca si intalnirea din seara asta sa i-o indrug cum voiam eu nu cum fusese,astfel sa mai prelungesc momentul final.

     Aveam de gand sa-i cer sa plece,sa-si ia fratele si cumnata si sa se duca-n dru,ul lor departe de mine,stiind ca asta imi va lasa un gol in inima dar nu unul la fel de mare ca atunci cand ar fi deja moarta. Ma blestemam singur ca m-am indragostit de persoana gresita,de un inger ce trebuia sa-l fac sa cada,din cauza unor orgolii ale unchiului. 

    Uneori ajung sa ma indoiesc de nevinovatia lui,in ceea ce priveste moartea parintilor mei,iar de a fost un accident...De ce trebuia sa mai moara cineva? De ce tinea acei oameni inchisi acolo si nu a mers la politie,iar tot mai multe intrebari faceau ca mintea mea sa se scalde-n fumul indoielii. Daca el a fost calaul si nu printr-un accident? Daca asta-si dorise,iar barbatia lui lasa de dorit cand venea vorba de asumare? Acum nici nu mai conta.

    Imi doream tot mai tare sa pun capat acestei situatii care in ochii mei devenea tot mai stupida,iar alte morti nu mi-ar fi adus razbunarea sau linistea pentru cea a parintilor mei. 

    Cate zile ai,atatea traiesti. Cand iti suna ceasul,cineva sau ceva trebuie sa faca onorurile,pentru ca pe acest Pamant suntem marionetele destinului. Doar in aparenta avem dreptul la decizii,in realitate,facem mereu ceea ce ne este dat sa facem din secunda in care venim pe lume. Poate de asta plang bebelusii la nastere,pentru ca stiu deja ce vita urmeza sa aiba,sau pentru ca timpul este limitat. 

    Dupa cateva minute lungi de condus spre nicairi,ajung iar acasa,unde speram sa-mi gasesc linistea,dar cand intru,unchiul Zharick era deja aici. Sunt la un pas sa am o cadere nervoasa,sa ii urlu in fata sa plece dracului din casa mea,ca nu era bine-venit acum,dar tot ce pot rosti ca un murmur usor nervos,e un 

    -Buna seara!

    -Hades,tocmai te asteptam. Pe unde ai umblat atat. Ai vesti noi? Lichidam tarfa pana la finalul lunii?

   Atitudinea lui imi rascoleste viscerele si imi provoaca greata. Il privesc ccu sila,fara a ma obosi sa ascund asta,apoi imi adun curajul si spun.

    -Nu cred ca este necesar...Imidoresc razbunarea,mint eu cu pricepere,dar moartea a doi copii nu va reda viata parintilor mei.

    Zharick nu mai spune nimic,privindu-ma cu dispret,ca si cum acele cuvintte rupsesera dintre noi legatura de familie. Trece pe langa mine,vrand sa iasa din casa,dar se opreste in fata usii si  latra gutural 

   -Daca tu,domnule Tommaso nu ai sange in instalatie sa omori o catea,pentru ca te-a sedus din priviri,sau pentru ca o gasesti atragatoare,ma voi ocupa personal de asta. Iar daca incerci sa faci ceva,inconstient fiind  sa ma opresti,promit ca va voi ingropa pe amandoi in aceeasi groapa. 

   -Care pe care...marai furios,apoi privesc cum iese pe usa fara a mai spune ceva,in felul lui iconic de a lasa discutiile suspendate cand se simte incoltit de adevar.