𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

Vocea mult asteptata

Maylin Richard
 
       De câteva minute simt cum se formează agitație în jurul casei mele. Parca mașinile trec haotic pe sosea mai des ca de obicei la aceasta ora,iar paranoia momentului ma face sa ma simt privita de pretutindeni. Incerc sa-mi inabus sentimentele,dar ma trezesc cu mana tremuranda pe telefon,cautand numele lui,in nevoia de a auzi vocea menita sa-mi restabileasca linistea.

     -Hades...murmur la telefon,si simt cum deja panica il cuprinde.

     -Maylin...Ce se intampla?intreaba el,iar fosniturile de pe fundal indica faptul ca deja s-a pus in miscare.

     -Nu inteleg ce se intampla in jurul casei mele...E agitatie si nu ma simt deloc in siguranta...apuc sa mormai,cand usa se deschide brusc,iar un barbat masiv,strain,intra val-vartej in casa mea de parca ar fi a lui.

      Un tipat ascutit se dezlipeste de pe buzele mele,scap instant telefonul de a ureche si ecranul se sparge la contactul cu podeaua. Puteam simti deja furtuna dezlantuita la celalalt capat al firului,si cum mainile ca niste clesi ale barbatului strain ma prind de brate fara a mai fi capabila sa fac ceva. Ma zbat in frustrare si nu reusesc macar sa-l clintesc pe ciudat,care iese cu mine din casa,ma arunca intr-o masina al carei numar nu reusesc sa-l vad macar. 

     In interior era un barbat putin mai in varsta,apoi tipul masiv se asaza pe scaunul soferului. 

     -Ce tarfulita sexy...Nu ma mir ca i-ai incetosat mintile nepotului meu.

   -Cine esti?urlu confuza,dar sunt ignorata in timp ce tipul goneste de nebuun pe strazi. 

     Tot ce mai pot face este sa astept,sa sper ca Hades stie ce se petrece si ca ma va salva,sau macar omul acesta ma va cruta. Speram sa fie o greseala,speram ca toate astea-s o gluma,o inscenare de prost gust a ceva surpriza din partea lui,dar astea erau deja filme desarte. 

     Dupa o goana prin oras de aproximativ 15 minute,bolidul parcheaza in fata unui conac veritabil,o casa in care eu una m-as putea rataci. Ambii coboara din masina,discuta cu un al treilea care abia iesise din casa si le inmaneaza un manunchi generos de chei. Continua sa vorbeasca pret de ateva secunde,apoi barbatul masiv imi deschide portiera si ma smuceste ca si cum as fi fost o plasa de cumparaturi neimportante. 

     -Detin ceva ce cred ca ai vrea sa vezi.mormaie barbatul in varsta,apoi face scurt semn matahalei din cap sa-l urmam. 

     Merg mai mult tarata,fara tragere de inima,nedorind nici o scama din partea acestui ticalos. Ma tot uit in urma cu o umbra de speranta ce-mi indoaie inima ca-l voi zari pe Hades,dar odata cu usile inchise,inima mea se zdrobeste si incepe sa-si piarda si ultima farama de speranta.

     Incaltarile si pasii greoi ai barbatilor se aud cu reverb pe holurile mute,care intortochiate duc spre un rand de scari ce coboara,in ceva ce pare a fi un subsol. Mintea mea contura cele mai negre scenarii in drumul ce devenea mai sobru si intunecat. Deschide o usa grea,metalica,ce duce intr-un holisor rotund ce cuprinde alte doua usi. Priveste cheile,alege una,o introduce in broasca uneia dintre usi,pe care o da in laturi cu usurinta. Un miros ciudat ma invaluie,insa in camera e bezna. Se aude sunetul unui metal tarat pe beton,cand lumina se aprinde si o stare de soc ma cuprinde,iar ochii mi se inunda instant cu lacrimi.

      -Maylin...vocea slabita afemeii palide ma face sa vreau sa urlu...ma simteam dee parca-mi pierd mintile.

      -Mama...reusesc sa spun cu un nod in gat care parca ma sufoca.

      Vreau sa sar in bratele lor,tata fiind incapabil de vreo reactie,insa nesuferitul grasan ma opreste si ma trage departe de ei.

     -Nu e corect! Sunteti niste monstri! urlu cat ma tin plamanii,insa nu par impresionati de cuvintele mele. 

     Omul in varsta ma cuprinde de brat,imi lipeste spatele de pieptul sau,apoi simt teava rece a unei arme tacute cum se plimba pe capul meu. Nimeni nu misca,nimeni parca nici nu respira,cand o bubuitura umple camera,urmata de un urlet macabru. Panica si groaza invelesc incaperea,simt ceva umed pe spate,dau cu degetele si simt sange,insa nu simt vreo durere,semn ca nu era al meu.

     Imi privesc parintii si le sar in brate,fara a privi in spate,nu stiam daca este de bine sau de rau,nu eram capabila sa misc un deget pana ce vocea mult asteptata imi vorbeste.