𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

Nano?! Chiar tu?

Nano Richard

    De dimineata ma trezesc increzator si fericit ca in sfarsit casa noastra este din nou locuibila. O privesc pe iubita mea care si ea se trezeste usor,o sarut delicat pe buze,iar ea zambeste ca o adolescenta indragostita. 

     -Buna dimineata,iubito!soptesc si privesc in ochii ei adanci. Cum ai dormit?
    -Buna dimineata,iubitule!Mai bine ca niciodata.
    -Astazi as vrea sa ies putin,zilele astea am muncit continuu. 
   -Desigur,iubitule,daca vrei poti iesi,raman eu cu Maylin . Te intalnesti cu cineva anume?
    -Nu,insa poate voi revedea vechi prieteni. Inca nu stie nimeni ca ne-am intors.

     Ma ridic alene din pat,apoi ma indrept spre baie,imi fac repede rutina zilnica,imi trec mana prin par pentru al aranja,iar pe ultimaa suta de metri hotrarasc sa ies la alergat pe aleile din jurul casei,asa cum faceam alatturi de tata cand eram inca un copilas mic,naiv. Aleg o pereche decenta de pantaloni negri de trening,un tricou gri si adidasii mei cei mi comuni,apoi imi pun castile in urechi si pornesc in tempo moderat in revederea locurilor atat de neschimbate.

   In drumul meu,observ  un mic pub,din lantul de localuri pe care-l administrez,asa ca decid sa intru sa arunc o privire,pentru prima data aici. Locul este amenajat dupa modelul standard al celorlalte,personalul pare ocupat,fiind destul de aglomerat chiar din prima parte a zilei.Managerul pare sa ma recunoasca,venind la mina si salutandu-ma politicos,apoi ma invita la o masa mai retrasa,asa cum am cerut,si astept cafeaua simpla,comandata.Privesc si analizez satisfacut in jurul meu,clienti multumiti,atmosfera relaxanta si mesele spatioase,chiar sunt mandru ca afacerea mea a prins atat de bine si intr-un orasel mic ca acesta. 

   Privind dintr-o data la usa,aceasta se deschide si intra in local unul dintre cei mai buni prieteni ai tatei,care ma oberva,si afisand un zambet cald se indreapta spre mine.

   -Hei,micul Nano!spune entuziasmat si ma imbratiseaza parinteste,apoi ne asezam pe scaunele noastre,facand semn ospatarului sa ne mai aduca o cafea. Ce mai faci,tinere? A trecut atat timp...
    -Asa este domnule,mi-am luat in sfarsit inima in dinti si m-am intors acasa. E un sentiment ravasitor si placut in acelasi timp.
   -Te-ai intors singur? Micuta Maylin? 
   -Este acasa cu iubita mea,iau impreuna micul dejun,iar eu am decis sa alerg putin,insa m-am oprit sa arunc o privire afacerii mele. Am fost mereu pe fuga si am reusit sa le administrez doar online panan acum,dar ma bucur ca am ajuns si in punctul de a o vedea cu ochii mei. 

    Dupa ce am mai depanat cateva amintiri,vechiul prieten al tatei a fost nevoit sa plece,deoarece a fost anuntat de sotia sa ca vin nepotii in vizita,asa ca raman singur la masa. Aleg sa-mi iau un sandvis cu sunca si inca o ceasca de cafea,cand in local isi face aparitia,nimeni altul decat Zack,prietenul meu din copilarie. Ii fac cu mana pentru ai atrage atentia,iar reactia lui usor intarziata imi da de inteles ca m-a recunoscut mai greu.

    -Nano?! Chiar tu? 
    -Chiar eu,Zack! 
   -Ce faci,omule? Pe unde ai umblat atatia ani de zile?
  -E o lista mult  prea lunga,oricum nu asta coonteaza acum,avem noi timp sa povestim.
  -Daca tot esti aici,deseara trebuie sa vii la petrecerea organizata de mine,chiar aici in local. E o petrecere de promovare,tocmai stai de vorba cu un proaspat manager de hotel.
   -Felicitari! Categoric voi veni sa te sustin. Voi veni cu sora si iubita mea,cred ca Maylinei ii este dor de tine.
   -Cui nu i-ar fi.raspunde cu o falsa aroganta,apoi rade si-si comanda un pahar de bourbon sec. 
   -Asa de dimineata?
   -Nu ma judeca,amice! Am asteptat ziua asta de prima data cand m-am angajat. 
   -Vine multa lume? 
  -Destul de multa,vechi prieteni,noi colegi...Poate femei...Multe femei...spune el facand cu ochiul,iar eu pufnesc in ras.
   -Tocmai ti-am zis ca am o iubita...
   -Dar cine a zis ca ele sunt pentru tine.ma tachineaza si ramanem acolo la povesti pentru inca cateva ore,ca apoi sa ma indrept catre casa.