𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

Numar nesalvat

Hades Tommaso

     Raman singur in camera mea si privesc in gol. Nu stiam la ce sa ma astept,totul degenerase si eram clar intr-un punct de cotitura. Stiam ca nu va actiona in seara asta,desi detinea toate informatiile si putea ajunge la ea cat de repede posibil,il stiam prea bine. Avea sa se joace cu mintea mea,sa ma faca sa cedez si in cele din urma,cuprins de disperare sa iau decizia inteligenta de a ma supune misiunii si sa omor femeia pentru care inima mea incepuse cu adevarat sa bata.

    Imi vine sa urlu,sa distrug tot ce-mi sta in cale,dar ma abtin. Toate astea nu ar rezolva nimic,nu ar schimba situatia. Prefer sa intru in dus,sa las apa sa curga pe mine din cap pana-n picioare sa ia cu ea toate gandurile mele,dar parca le inmulteste. Imi strang maxilarul de nervi,in timp ce simt arsuri in maruntaiele mele,si oricat as vrea nu pot gasi un moment de liniste.Creierul meu pare ca s-a setat pe autodistrugere,iar pumnii mei cedeaza,lovind o flisa de pe peretele ce sustine dusul,in jurul caruia este prinsa cabina. Materialul portelanat de crapa usor,iar un firicel de sange se iveste deasupra pielii mele,pe oasele pumnului. Bag mana sub apa care curge si urmaresc urma rosiatica cum se scurge,lasandu-se purtata de apa ca si cum n-ar fi existat cu adevarat.

      Ies de sub dus,imi infasor un prosop in jurul braului,apoi deschid dulapul in cautarea pantalonilor de casa. Las prosopul sa cada in spatele meu,cand telefonul imi vibreaza si ecranul se aprinde pentru o secunda. Ezit sa-l verific,nu era momentul sa citesc amenintari de la Zharick,insa ceva in mine credea ca nu el este cel care voia sa vorbim acum. Pana la urma il deblochez si in bara vad un numar nesalvat,si zambesc amar. Stiam ca e ea. Intru in aplicatie si vad un mesaj de multumire pentru clipele in doi,la care ii raspund in aceeasi maniera. Priveam in gol ecranul,simteam ura si iubire alergand in venele mele,eram prins intre suflet si ratiune,iar starea pe care o aveam nu era cea mai buna in privinta unei decizii. 

      Pleoapele-mi atarnau grele,dar imi gasesc ragaz sa rulez o tigara de iarba. Voiam sa scap cat mai repede de senzatia asta de incoltire,sa ma eliberez din ceea ce traiam acum si parca ma tinea legat. Fumez cu ochii in tavan,incerc sa-mi fumez gandurile negre,care tineau mortis sa dea navala-n ratiunea mea. Tot ce stiam era ca trebuie sa plecam cat mai departe de aici,dar aveam atatea sa ii explic,lucrurile ar deveni si mai complicate si nu stiu cat de intelegatoare putea fi sau cat credit am in fata ei. 

     Puteam sa risc totul sa o pastrez sau sa risc sa o pierd lasand lucrurile sa se intample. Eram eu contra mea,contra ei,contra lui Zharick,o lupta nedreapta,care putea avea un singur final,dar nu puteam accepta pur si simplu. Stiam ca nu e cea mai inteleapta alegere sa ma pun rau cu el,dar stiam de la altii ca pentru iubire merita sa lupti,iar daca nu simti sa o faci,aia nu e iubire. 

     Iubirea te face sa treci prin toate,sa te lupti cu tine pana la epuizare,ca apoi,tot ea sa-ti incarce bateriile si sa te impinga sa mergi mai departe.

     In cele din urma,ametit de iarba si ganduri adorm,cazand intr-un abis fara fund,din care stiam ca o data ce am sarit,nu voi mai putea iesi la suprafata,asta daca nu era o cadere circulara,iar un curent mai puternic,m-ar fi aruncat afara din nou,in lumea ce incepeam sa o detest.