𝑆𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒𝑖

Eroul meu

Hades Tommaso

       Disperarea ma cuprinde,imposibil de stapanit. Urc pe motor si gonesc nebuneste pe strazile orasului,cu adrenalina la maxim,incercand sa ajung acolo inainte ca Maylin sa fie pusa in pericol. In cateva minute ajung in fata conacului unchiului meu,urc scarile de la intrare,apoi incarcand arma avuta la brau,cobor in graba,iar cand vad ipostaza in care ea se afla,nu stau pe ganduri si apas pe tragaci. Glontul paraseste pistolul si se infige in spatele lui Zharick,imprastiind sange peste tot,facandu-l sa urle disperat.

     Maylin se desprinde din mana lui,acum inerta si sare in bratele parintilor ei,plangat impreuna,ca dupa 20 de ani de cand nu se vazusera,ani in care nedrept e i-a considerat morti. 

     -Iubito,esti bine?soptesc apropiindu-ma atent,iar ea doar incuviinteaza,neprivindu-ma. 

     O ating usor cu degtele,moment in care se infioara usor...Mormaind ceva inteligibil,insa ingenunchez alaturi de ea si o cuprind de dupa umeri. Isi intoarce capul usor spe mine,cu ochii rosii de la plans si cu privirea ei speriata imi sparge sufletul.

     -Hades...spune tremurand,insa imi asez buzele peste ale ei si simt cum se calmeaza sub sarutul meu.

    -E timpul sa plecam de aici...spun increzator privind lesul lui Zharick cu ochii dati peste cap din mijlocul camerei.

     O ajut sa se ridice,la fel si pe parintii sai,apoi ne indreptam catre masina parcata in fata casei. 

    -Urcati,mergem acasa.indraznesc sa zic si sambesc amar,gest pe care-l primesc si din partea celor doi.

     Vedeam in ochii lor,nu-mi purtau pica,stiau ca nu este vina mea pentru ceea ce au trait,iar asta imi oferea liniste. Conduc calm catre casa lor,simtind ochisorii dragalasi ai Meylinei cum ma analizeaza si nu pot sa nu zambesc copilareste.

    -Te iubesc,Hades!spune si ma saruta apasat pe obraz,in timp ce parintii ei chicotesc,bucurandu-se de dragostea noastra. Multumesc ca ne-ai salvat. Eroul meu.

   -Tu esti cea care mi-a salvat sufletul prima.ii spun in timp ce parcam. 

    Nano si Melisa ajunsesera acasa,privind dezorientati la usile date de perete,insa totul paleste cand isi revede familia,dupa ani si ani. 

     -Nu pot sa cred! exclama el si se imbratiseaza cu totii,eu privind absent de pe margiine,tabloul perfect al reintregirii.

    -Nu sta pe alaturi,Hades. Bun venit in familie!spune Nano si ma alatur lor,simtind ca fac si eu parte dintr-o familie reala,ca-mi voi face loc in inima unor oameni care nu au interese si care,ma vor iubi doar cu conditia sa le iubesc fiica,iar asta era deja partea mea favorita.

                                                                                      Sfarsit!