Jucand Cu Moartea

Fata care mi-a luat mintile!

Am început sa fug ca sa pot sa o ajung din urma, insa ea dispăruse deja. M-am dus acasă si m-am gândit sa ma culc. Insa de fiecare data cand încercam sa inchid un ochi ma gândeam la acea fata de pe coridor care acum câteva zile nu ii dădeam prea multă importanta si acum a devenit personajul principal din mintea mea. Ma frământa gândul ..de ce plangea? Cum a dispărut brusc? Ce era cu acea umbra? Intr-un târziu reușesc sa adorm.. Se făcu dimineața, aceeași pisica își făcu apariția pe geam, se uita la mine cu ochii mari de parca ar fi văzut o fantoma. M-am apropiat de ea si am atins-o pe cap. Simțeam cum parul îmi luase foc si tălpile mi s-au topit, am văzut iar aceea aura divină. De-odata s-au spart toate geamurile si s-au închis toate ușile, o bezna aspra se așeza peste tot. Dupa am simțit o prezenta, era ea, se apropia, îmi voia sufletul.. Când întorc capul era in spatele meu, se uita la mine cu capul in jos acoperit de acel par lung si negru. Avea un cuțit plin de sânge in mana. Am luat-o la fugă, se apropia din ce în ce mai mult, am încercat sa o închid in apartament si am luat-o pe scări în jos. După un timp se lăsă liniștea si fara sa treaca un minut demonul întors pe dos cu capul lăsat pe spate venea de sus pe scări spre mine. Când sa ies din bloc blugii mi s-au agatat.
-Acum ești al meu!
M-a luat de spate si m-a trântit de perete, atunci a intrat Sabina pe ușă, se uita la mine,  ma aflam pe jos abia respirand iar  demonul dispăruse brusc.
Cand ma uit pe perete era scris cu sânge :,, stie deja prea multe" fara sa mai stau pe gânduri i-am spus Sabinei:
- Trebuie sa ieșim de aici, acum..!!
-Ok...ești bine?
-Nu contează acum important e sa fi tu in siguranță vino!
Am luat-o de mana si am început sa fugim pe strada, azi era sâmbătă deci scăpasem oarecum de școală. Ma gândeam tot timpul...îmi era frica! Îmi era frica sa nu pățească ceva Sabina, nu mi-aș fi putut iarta-o niciodată, eu o băgasem in asta. Însă mi-am luat inima in dinți si i-am spus:
-De ce plângeai atunci pe coridor?..
- Pai..mi-au murit niste persoane dragi mie.
Cine mai exact?  Știam ca deja intrasem prea mult intr-o discuție personala dar fara prea multe suspine îmi dădu răspunsul final:
-părinții...
- Ah .. imi pare rău, n-am știut..
-Nu-i nimic, nu-i vina ta, el a facut-o
-Care el?
-Demonul..
Il știa pe demon???!
-Demonul mi-a ucis familia iar acum ma vrea pe mine...
Mi-am strâns pumnii si i-am spus ca nu o voi lasa niciodată singura, niciodată!!
Ma cuprinse strâns in brațe si incepu sa plângă pe pieptul meu. Am sărutat-o pe frunte si am prins-o de mana pentru a se calma. I-am spus ca totul o sa fie bine. Parul ei mirosea a mireasma de flori primavara si fruntea ei era așa catifelata incat buzele mele când o atingeau tremurau si ele de emoții. Am mers acasă, ne-am pus pe o canapea si ne-am uitat la un film horror. Ea adormise, se făcu deja târziu, am luat o pătură si am învelit-o. Era la fel de frumoasa si când dormea, avea un năsuc mic si drăguț niste buze așa perfecte si părul ei lasat pe spate nefiind totusi așa lung. M-am dus in pat si m-am întins. După doua ore ma trezisem, furnicandu-ma ceva la mana, era Sabina.. Era in pat .. Stătea lângă mine cu fata ei de înger, cu ochii ei micuți acoperiți de pleoapele ei la fel de elegante. Acum când ma uit mai atent era schimbata, îmbrăcată intr-o cămășuță de noaptea neagra scurta destul ca să-i acopere corpul. Fara sa vreau am strans-o in brațe.. Ea își deschise ochii ușor si se uita la mine neștiind parca unde este..
-Aa .. Scuze nu am vrut...
-Nu-i nimic...
Si își închise înapoi ochii. Nu am remarcat dar inca o cuprindeam in brațe cu mainile dar nici nu m-am silit sa ii dau drumul, era prea bine..
_________________________________________________________________________________________________
Hei!! Se pare ca am postat capitolul mai devreme, sper sa va placa lasati-va părerea despre carte va rog :3