Jucand Cu Moartea

Invocarea ingerilor

Ma simt ciudat... Vad totul cu aceeasi ochi dar nu sunt prezent in actiunile pe care le fac, sunt intr-un univers diferit in care toata compozitia lui era intunericul. Simt cum sunt insfacat de demon putin cate putin, da... eram in Iad.

Ana pov:

Ce ne facem?!

Nustiu Ana, chiar nu stiu...

Eram confuze, chiar nu stiam ce sa facem. Ne-am folosit de animalele noastre elementare ca sa creeze un portal care sa ne duca la Albert. Ajungem intr-un loc pustiu. Era acolo, se uita la noi cu acei ochi intunecati, schitand de asemenea un zambet sadic. Umbre intunecate se detasau din corpul lui Albert incercand sa puna spapanire pe noi. Sabina fiind elementul lumina si-a folosit razele dumnezeiesti pentru a scoate demonul din corpul lui Albert. Demonul scoase un racnet puternic aruncand-o pe Sabina la 3 metrii distanta, dezvaluind ca este catusi de putin afectat de atacul Sabinei. Sabina nu se lasa si folosi ,, Fulgerul dumnezeiesc'', cea mai puternica vraja a ei de purificare. Demonul este lovit strasnic, izbindu-se de o cladire derapanata. Apoi din gura lui Albert iesi un lichid negru cu care arunca in noi. M-am ferit cat de repede am putut insa Sabina a fost nimerita in picior. Acel lichid negru s-a intarit brusc storcand-o de forte putin cate putin. Demonul se infurie, incepe sa rosteasca ceva..nu prea intelegeam..
Darcos demonis atek sufelus
Toata puterea elementara ni se tot evapora, rezistenta ne scazu brusc la limita. Respiram din ce in ce mai greu. Trebuia sa o ajut pe Sabina, era deja la pamant.
Plantus atek portes demonis sleitus
Dupa inclantatie cu ultima putere elementara ramasa am invocat sute de plante sfintite care izbucni, atacand demonul (care era in corpul lui Albert). Era in zadar, le facu sa dispara inainte sa poate macar sa-l atinga, doar acea privire demonica era destul de puternica sa ususce toate plantele. Sperantele noastre se naruiau pe secunda ce trece, ne-a sosit ceasul.
-Nu vorbi prostii fato!
-Cine e?! Intreb eu nestiind de unde se aude aceea voce in capul nostru.
Sunt eu, Minerva, demonul este prea puternic, dar exista o sansa de a scapa, doar o singura fiinta poate sa ii faca fata.
-Cine?? Si cum pot da de acea fiinta?!
-Trebuie sa-l invoci pe el, un inger, acea faptura care este formata din lumina pura unde intunericul se naruie in prezenta lui.
-Perfect, il voi invoca cumva!
-Nu, nu se poate, doar elementul lumina il poate invoca insa aceasta invocare costa o imensa cantitate de putere elementara, daca nu face fata va putea muri.
Informatia ajunse din pacate si la Sabina. Nu am avut timp sa o opresc.
Incepu sa scoata un geamat puternic!! O "rafala" de lumina izbucni din ea prin toate partile, nu puteam privi, lumina era prea orbitoare. Un sigiliu imens se forma pe cer, din el iese o silueta alba, imensa, cu aripi de vultur, lumina atat de puternic incat ma dureau ochii chiar si inchizandu-i de deseori. Ingerul lovi demonul intr-o fractiune de secunda cu o lance extrem de mare, el era imens oricum. Demonul, in trupul lui Albert scoase un tipat haotic parasind rapid corpul. Ingerul inhala acel nor de intuneric care iese din Albert, prefacandu-l in lumina. Nici nu trecu 2 secunde de dupa lupta si ingerul disparu. Pe jos era sange! Albert era pe jos lesinat. Stai.. Nu era sangele lui, balta tot creste, nu, nu se poate, nuu, nuuu!