Ucigători de demoni

189 17 6
                                    

Sabina...era dreapta ca la armata, legată de niste lanțuri puternice care ii strangeau încheieturile. Am fugit repede spre ea pentru a o elibera. Desigur, n-am putut rupe singur lanțurile ...Ci cu ajutorul lui Harry. ( Harry e pisica), am adus-o acasă si i-am explicat tot ce s-a petrecut. Ea fara a-si schimba figura de pe fata, doar ridicandu-si puțin sprânceana dreaptă răspunse:
-Bun bun bun.. Apai la vânătoare de demoni sa fie! Nu părea deloc speriata ca a fost luata  de un demon dar imediat adaugă..
-Dar vanatoarei de mine i s-a făcut cam foame, nu faci tu ceva?? Afisandu-si iarăși fata ei drăgălașa si copilărească, neputand nimeni să-i refuze. Am mâncat copios, după ne-am dus in biblioteca locala pentru a căuta niște informatii despre acea "legatura elementara". După circa 2 ore am găsit niste informații privind aceast subiect. " legaturile elementare reprezintă deseori legământul unui om cu un animal elementar, ajutandu-se reciproc in caz de necaz, aceste legături sunt formate pentru a îndepărta demonii de lumea Pământească
Cu cat încrederea in partener este mai mare cu atat puterea va izbucni mai mult. Atenție! Cu cat animalul elementar va forma ritualuri sau atacuri contra demoni, cu atât proprietarul va fi mai epuizat" Era foarte ciudat, insa știam sigur ce trebuie sa fac! Orice demon il voi întâlni, trebuie sa il alung (așa spuneam in gând insa daca ma ataca unul in realitate intram in șoc ca de obicei). Cand ne întoarcem vedem un pudel mic si pierdut care trăgea excesibil de Sabina. Ea il luase in brațe, atunci cei doi începuseră sa strălucească ca doua stele. Apoi cartea se deschise si apăru o noua foaie. " Ați descoperit elementul lumină, acel element al purității si a protecției " Eram uimiți, acum eram doi care dețineam legături elementare. Deja se facu seara, nemairezistand, n-am mai stat pe ganduri, asaltați suficient pe ziua de azi, ne-am îndreptat spre casa. Era ora 22:33, se facu întuneric, de după colt se auzi un zgomot. Era o persoana. Se clătina incercand sa nu cada pe jos cu un miros excesibil de sânge în jurul lui, hainele ii erau rupte si fata plina de lovituri, ținând o sticla in mana spartă pe jumătate. Eu credeam ca este doar un om beat care abia se mai tine pe picioare de la atata alcool. Insa Sabina observa ca ceva nu este in regula, fiind acum elementul lumina, putea simți aurele negative ale oamenilor, adică pe înțelesul tuturor, putea sa afle daca cineva e posedat sau bântuit de un demon! Ne-am apropiat de el, încet începu sa își răsucească capul spre noi. Avea ochii roșii si nu stiu daca era din cauza întunericului dar vazusem ca avea cu siguranță niste gheare lungi de 10 cm. Puppy (pudelul) împreună cu Harry incepu sa închidă ochii care la randul lor se tot intindeau. Puppy începu sa lumineze peste tot iar Harry începu sa izbucneasca in flacari. Cei doi isi ridicase coada si forma in varful ei niste sfere de lumina si foc care le împreunase aruncandu-le inspre om! Deodata, o explozie ne arunca in aer, dar Sabina începu sa închidă ochii iar după o secunda eram învăluit intr-o protecție de lumina care ne-a atenuat caderea. Persoana era pe pământ, oarecum intr-o stare de coma. Eu și cu Sabina ne-am apropiat de el, ne-am prins de mana si am început sa spunem niște cuvinte care nu le-am putut intelege. Omul începu sa se agite scoțând tot felul de sunete demonice..după din cer au ieșit doua raze una alba de lumina iar un roșie de foc, il lovise puternic în inima ieșind din el o umbra care dispăruse in cer. Il scapasem de demon, in fine, era puțin ars din cauza focului dar important era ca e in viață... Pana la urma am ajuns acasă cu bine, totuși fata Sabinei lumina puternic... Dura o vreme pana o sa se acomodeze cu legătura.
-Sabina fata ta strălucește, nu ca nu ar străluci tot timpul. Scoase un chicotit mic, după răspunse:
-Probabil este un efect secundar dar mersi pentru compliment ă... Si tu ești foarte.. Fierbinte ca sa zic așa!
Am început amândoi sa radem, dupa se așternu o tăcere asurzitoare. Voiam eu sa fac primul pas, o iubeam, eram sigur de asta, dar cu ultimele evenimente din viața mea nu stiu daca îmi mai permiteam o relație, cu toți demonii ăștia.. In fine am luat-o de mana si incercam sa îmi apropii buzele de ale ei, ea pentru o clipă nu se mișca dar după a început sa se apropie de mine. Ne-am sarutat, buzele ei erau dulci ca niște căpșuni si la fel de roșii, nu voiam sa le mai dau drumul, nu îmi mai pasa de nimic in clipa aia. Doar de ea atât! Puteam sa mor acum fericit ca sa zic așa!..
_________________________________________________________________________
Hei! Uita-ti si acest capitol, sper sa va placă, aștept părerile voastre!

Jucand Cu MoarteaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum