Jucand Cu Moartea

Salvarea

Deschid ochii, era intuneric..nu,  stai..aveam inca ochii închiși!.. era Sabina, avea o față mai fioroasa decât demonul !

- Ce ți-a fost in minte omule??! Spuse cu o voce răspicata.
-Păi..
-Nici un păi, credeai ca eu sunt proasta si dorm pana seara? ce ți-a fost in cap sa pleci fara mine, dar-minte sa mai bei si poțiuni?
Dupa ce am calmat-o, am pornit operațiunea! Puppy, Harry si Lion se concentrară si forma un portal imens direct pe pardoseala. Înainte de a pleca, Minerva spuse sa nu lăsam garda jos fiindcă este unul dintre cei mai încăpățânati demoni pe care ii știe. Ajunsem intr-un loc straniu, totul era pustiu, pământul de culoare violet si cateva roci de o culoare asemanatoare cu o noanță argintie totuși diferita. Cerul era negru si gol, in fata era o încăpere, semăna cu o mica casa. Am intrat înăuntru, interiorul era imens, se intindea cam 3km. Era un fel de vrajă sa para pe dinafară ca e mica când de fapt e gigantica. Era plina ochi cu copaci uscati si negri , dar prin unii copaci se târau unele siluete macabre de demoni. In mijloc era un scaun fara spătar unde stătea cineva, sau ceva!  când am ajuns in fata scaunului era Ana! Dar avea fața alba si șoșotea ceva.   "e prea târziu pentru voi, el deja s-a înfuriat, cale de scăpare nu va mai fi, veți muri in chinuri alaturi de cei dragi, e sortit!!!" După căzu la pământ.  O ridicasem, dar Sabina se puse in genunchi si își puse mâinile in cap!
-Se apropie ceva!! Vine!
Din întuneric se ivi demonul, levitând pe deasupra pământului. Din nou afișa un zâmbet sadic. Inchisem ochii iar in mainile mele apăru doua pumnale de foc  care le aruncasem direct spre demon! Demonul scoase un răcnet puternic iar după căzu la pământ afectat. Din corpul lui zbucni o entitate care își loase zborul in cer. Ana începea sa își revină, in timp ce Sabina încerca sa o vindece pe Ana eu meditam  in liniște iar după puțin timp in mâinile mele apăru niște mănuși roșii făcute din jar, erau mănușile zeului de foc. Un obiect magic legendar care cu greu il invoci. De după un copac ieșise niste servitori ai demonului care sarise spre noi. Eu mi-am indreptat mănușile spre ei, iar ele creă doua sfere imense de foc de cam 2 metri fiecare, care le aruncasem simultan in ei. O explozie ne aruncă la câțiva metrii distanță. În urma acelor lighioane ramase doar o gaură in pământ provocata de explozia focului. După, cele 3 animale formase iar un portal care ne duse acasă. Ne-am indreptat spre vrăjitoare cu viteza luminii, ei bine nici chiar cu 300.000km/s dar intelegeți voi ironia..! I-am aratat-o pe Ana Minervei iar ea o intinse pe un fel de pat si ii dadu o poțiune s-o inhaleze. Ea izbucni intr-un tușit aprig, nu o invinovateam, avea un miros oribil!
-Va fi bine, spuse Minerva neafectata de situație, a fost posedata de acel demon, e doar slăbită. Este o elementară puternica, își va reveni. Insa trebuie sa aveți grijă, nu ati scăpat de demon!
-Ăă??! cum adică nu am scăpat? l-am văzut cu ochii mei cum s-a spulberat de la atacul meu puternic.

Vrajitoarea scoase un surâs straniu după care ma luminase:
-Doar elementul lumina care spulbera întunericul cu razele ei dumnezeiești si elementul pământ care conține o vraja de nivel înalt care cuprinde adversarul cu o edere care conține aghiazma, si nu cel din urma, elementul apa care are un atac de apa sfințită care arde demonul. Celelalte elemente pot doar înlătura demonul si al alunga, nu sunt capabile să-l șteargă de pe fata Pământului. Așa ca demonul se va întoarce si vă are deja in vizor, va trebuii sa fac o...
__________________________________________________________________________________Hei scuze pentru intarzierea mea colosala a acestui capitol, in acest timp m-am gândit sa continui cartea sau sa o șterg, si din fericire m-am gândit sa o continui si iată si acest capitol!