Jucand Cu Moartea

Posedarea

***
In spital...
Deschid ochii, se pare ca eram intr-un spital. Cum mi-am dat seama, simplu, de la mirosul ala duhnitor a medicamente, se pare ca Ana si Sabina dormeau pe scaune, deschid telefonul sa vad cat am stat aici! Da de unde!
-Unde mi-e telefonul!?!!?
Telefonul meeu!!!
Si atunci remarc ca aveam un halat din ala de spital eu care ii spuneam " cearceaf" pe mine!
Telefonul era pe noptiera, l-am luat in mana si l-am deschis.
Ceee???
Sunt aici de doua zile???
Se pare ca am intrat in coma si vad ca burta mea a intrat si ea in criza de mancare... Inca ma durea capul foarte tare asa ca mi-am intins capul pe perna daca pot sa-i spun asa fiindca mi se parea ca era mai tare decat salteaua, daca aveam asa ceva...Ana si Sabi s-au trezit.
- hei, spuse Sabi cu un ton domol urmat de salutul normal al Anei.
-Buna fetelor, de cand sunteti aici?
- De cand te-am adus dobitocule!! Ce dracu ai fumat copil facut pentru alocatie?!! Spuse evident Ana..
-Pai... ( ce sa-i zic, ce sa-i zic..) ăă..vezi tu.. Eu..
-Zi mai repede!! Are legatura cu Minerva nu? Țipă Ana cu putere.
-Pai numai conteaza o sa ma fac bine.
Sabina imi zambii ca un fel de bine ai venit "printre noi" si a plecat afara impreuna cu Ana.
Ma uit spre tavan, era alb...era...fiindca acum este plin de rahat de muste, apropo de muste, s-a asezat una pe piciorul meu asa ca m-a aplec sa o lovesc, deodata toate oasele imi trosnira! Simtiam cum imi fierbea sangele in mine, ochii incepeau sa mi se impaienjeneze! Prindeau o noanta diferita, aveam senzatia ca cineva ma tragea afara din corpul meu. Atunci il vad, acel demon femeie ca de-al dracu nu ma lasa nici cand ies din coma in pace! Punea stapanire pe corpul meu. Mana mi se ridica singura.
-Nuuu, staii, nuu!!!
Sabina pov:
-hai sa vedem cum se simte Albert..
-ok! Spuse Ana.
Deschidem usa, Albert numai era in pat ne intoarcem cu spatele si il vedem, era in spatele nostru avea in mana un cutit! Serios! Cine gaseste un cutit intr-o camera cu pacienti! Panicata am folosit atacul razei de lumina fix in ochii lui Albert, cazu la pamant acoperindu-si ochii cu palmele si tipand de durere. Ana invoca niste liene care serveau sa-l captureze pe Albert. Insa el se scufunda in podea disparand fara urma tragandu-ne o ultima privire plina de ura.