Capitolul 2. Un început prost

35 3 0
                                    

Era luni. Da, merg la școală .... Yupyyy  ! Zic ironica în sinea mea . Am ales o bluza cu mâneci trei sferturi , scurta cam pe la buric , o pereche de blugi albi cu talie înaltă . Ca accesoriu am luat o brățară cu ținte neagra și un  colier argintiu cu un fluture simplu.  Mam dat cu rimel negru , am folosit o  crema hidratanta de fata și un luciu de buze roz aproape transparent. După ce mi-am  luat ghiozdanul negru și m-am încălțat cu tenișii  de pânză negri înalți am părăsit locuința.  În 20 de minute eram la școală , trebuia doar sa ocolesc multe blocuri , ajungeam în stație și mergeam încă doua stații  în dreapta și ... gata! Priveam poarta scolii neagra și paznicul în uniforma lui zilnica roșie , pana când cineva mă saluta .
- Hei  ! Spune băiatul din spatele meu.
Când mă întorc nu pot da nu uit acei ochii albaștrii  , acel par care urla sa îl ciufulesti  , și privirea aia dulce.
- Hei , Marc!  Spun afișând un zâmbet tâmpit  pe fata . Continuam drumul și mai discutam despre ce s-a întâmplat în vacanta de vara . Ne oprim în holul de la parter unde ne luam rămas bun și  ne îmbrățișam prietenește . El având  clasa la parter în capătul holului iar eu trebuie sa urc doua etaje pana la clasa mea . Eu stau la etajul 2 tot în capătul holului am clasa. Multe amintiri îmi vin în minte când mă gândesc la acei nebunatici  nimfomani  , dar pentru mine sunt familia pe care miam dorit-o.  Intru și îmi revăd prietenii țipând și înjurând peste tot ....
-

My star !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum