Vise Regăsite

5

De când m-am trezit mă gândeam doar la Ben. Avea un farmec pe care nu puteam să nu îl observ. Avea o strălucire în jurul lui și ador felul in care îmi povestește.
La ora stabilită mă aflu într-un restaurant de fițe. Poate trebuia să mă schimb în ceva elegant, nu office, dar înaintez curajos spre masa unde se află un bărbat cu părul castaniu deschis. El își ridică privirea și îmi zâmbește larg. Se ridica și îmi trage scaunul să mă pot așeza.
– M-am gândit că putem lua prânzul împreună. Avem amândoi programul încărcat, dat măcar atât.
Muzica de pe fundal e eleganta și parcă toate se completează cu prezenta lui. Costumul de pe el părea perfect și atunci observam că și ochii lui mă studiau visători, cu stele în ochi, ca întotdeauna când mă privește.
El îmi întinde un meniu și văd doar mâncăruri cu nume ciudate. Aleg o salata cu creveți, iar el își ia specialitatea bucătarului. Când vin, toate arată de parcă ar fi făcute pentru vedete și mă simt mult prea importantă.
– Localul ăsta e... e prea scump pentru gusturile mele. Sigur e ok să cheltuiești toate astea pentru mine?
– Cum adică? O fac pentru ca te vreau, nu pentru că sunt obligat. Și da. Meriți mai mult decât crezi.
Chestia asta mi-a dat valuri în stomac și nu pot da vina pe foame. Orice face și orice spune mă facem sa am fluturi în stomac.
Înroșesc și îmi întorc privirea în jos și văd mâinile lui perfecte, cu vene bine conturate, ca ultimele detalii dintr-o pictură.
– Ai vrea să facem ceva după sau data viitoare?
Ce frumos sună. Data viitoare. Mă încântă ideea la un viitor alături de el. Pana acum mă gândeam numai la trecut și îmi era frica că voi rămâne în loc, dar el mă aduce la suprafață și îmi aduce aminte că merită să trăiesc și lucrul acesta mă face să continui să visez.
– În primul rând voi vrea un desert surpriză, apoi... te las pe tine să alegi.
Răspunsul meu îl face să radieze. Stă gânditor în timp ce își freacă bărbia și maxilarul cu mâna imensă, apoi zâmbește larg.
– Ce zici de un parc de distracții sau ceva...?
As fi vrut să mă surprindă atunci pe moment, dar orice lucru îl face, ma impresionează. Cum sa nu vreau asa ceva. Ii răspuns cu un zâmbet și dau din cap, iar el dă din mână ca și cum ar fi câștigat un pariu.
– Atunci așa rămâne.
Își scoate telefonul, tastează ceva și se uita pe calendarul plin.
– Mâine seara e ok?
Mă uimește cum programează întâlnirile de pe o zi pe alta. Nu știam ca se poate atașa repede, dar se vede ca este interesat. Nu suntem doar niște tineri frumoși ce se întâlnesc și fac sex. E ceva mai mult.
– E perfect!
După ce terminam prânzul, Ben comandă cel mai scump desert. Pot spune ca mi-a și părut rău Să îl mânc. Avea gust îngeresc. Era cel mai bun desert pe care l-am mâncat vreodată.
Înainte să termin, el s-a dus la baie și am început să admir locul. Candelabrele imense luminează sala cu geamuri in stil vechi. Mesele rotunde sunt acoperite de un material moale și culoarea laptelui și fiecare tablou și detaliu este bine gândit.
Ben când se întoarce spune ca putem pleca.
– Păi și când plătim? întreb eu îngrijorată.
– Am plătit eu deja.
– Nu se poate... e mult prea scump.
– Nu îți fă griji!
El ma ia de braț și ieșim afară, in lumina vie.
Poate crede că sunt săraca și nu îmi permit? Bine... ar avea dreptate dacă ar considera lucrul acesta. Dar părea să nu îl i tereseze. Părea dispus să facă orice pentru mine. Și chestia asta mă făcea să mă îndrăgostesc și mai tare.
Pare ciudat ca o spun numai după câteva întâlniri, dar îl iubesc pe omul asta și cred că și el o face.
– Vrei să te conduc undeva? întreabă el. Eu acum am o ședință și trebuie să mă grăbesc...
Vocea ii devine înceată privirea i se întristează. Luminile din ochi se sting și puteam sa jur că îi părea rău că ne despărțim.
– Stai liniștit. Ne vedem maine!
Ma îndepărtez fără sa vreau și încep sa ma îndrept tot în fata, spre nicăieri. Mă întorc și îl surprind cu aceeași privirea ațintită asupra mea, ca și cum în suflet ar fi un amalgam de sentimente. Ca și cum ma voia dar se abținea.
Eram la câțiva pași distanță și ne uitam unul la altul. Tot corpul lui părea să mă strige, iar ochii păreau să îmi șoptească ceva într-o alta limbă.
Am făcut câtiva pași și fără sa îmi dau seama alergam spre el. L-am cuprins într-o îmbrățișare și l-am sărutat fugar. Părea ca voiam sa il devorez, dar asa și era. Îl voiam. Cu totul. M-am retras înainte sa răspândq și am fugit de unde am plecat. Mi-am întors privirea si el stătea în aceeași loc și mă privea, pana nu l-am mai puțin vedea de grămadă de oameni.
Ma simțeam împăcată cu mine, dar as fi vrut să nu fug. As fi vrut să îi simt răspunsul și sa gust mai tare din buzele lui, sa ma obișnuiesc cu gustul lui și sa mă învălui in acel miros.
Poate am fugit ca o lașă, dar data viitoare știu ca nu voi putea suporta prea mult timp fără să îl simt.