Vise Regăsite

7

Toată ziua am stat la birou.
Cred că am să înnebunesc dacă mai văd cifre așa mari. Am mâncat un baton în grabă și m-am pus să lucru in continuare. Nu mă puteam concentra, căci în minte numai o pereche de ochi mă bântuiau. Acei ochi pe care ii știu pe de rost. Acei ochi superbi, ca o pădure sau o livadă, ca o poveste sau un basm. Ce e neînregulă cu mine? Ochii aceia ii știu mai bine ca pe ai mei și niciodată nu m-au frământat atâta. Probabil de la oboseală.
Dintr-o dată mă uit la ceas și văd ca este foarte târziu și îmi aduc aminte ca am o întâlnire. Îmi strâng lucrurile repede și plec în grabă spre stația de metrou aglomerată.
- Fuck, spun cu voce tare căci urmează sa întârzi.
Oamenii din jur sunt nervoși dar eu ma strecor sa ajung unde trebuie.
E ora 9 și nu știu cum am putut lucra atâta.
Mă apropi de strada parcului și văd peste rog juma lumini. Totul arată de parcă un unicorn ar fi făcut pipi.
La depărtare văd o figură înaltă și un păr deschis la culoare. El își ridică mâna cu un semn și mă apropi.
Îmi întinde un buchet micuț de flori albe.
- Ai sosit, în sfârșit. Credeam ca nu mai vii.
- Scuze! Am lucrat mult și am fost foarte foarte foarte ocupata și obosită și nu m-am simțit bi-
Se apleacă asupra mea și mă sărută încet. Are buze moi și ceva din mine se cutremură. Nu ma așteptam. Când deschid ochii, văd aceeași joc de lumini din ochii lui întunecoși. Acum știu ce îmi lipește. Iubirea. Am nevoie de cineva iar el este acela. Îl cuprind de braț și îmi așez obrazul de umărul lui.
- Suntem oameni ocupați. Avem tot dreptul să muncim.
El ma privește și coltul gurii i se ridică.
Îmi mut privirea spre locul din jur și văd atâtea lucruri frumoase. Ma simt un copil din nou. Îmi aduc aminte de prima oară când m-am dat într-un roller coaster doar cu Austin pentru lui Jo ii era frică. Austin. Îmi scutur capul și încerc sa uit la ce mă gândeam. Acum sunt la o întâlnire cu Ben. Nu ar fi corect să mă gândesc la prietenul meu cel mai bun când sunt cu... iubitul meu? Suntem împreună? Ar trebui sa clarificam asta.
Mă trage după el și așteptăm la coada de bilete.
- Cumpărăm mai multe și apoi alegem unde să ne ducem.
Aș vrea să văd fiecare colțișor, dar locul e mult prea mare.
Prima oară ne rotim în niște cești și el îmi povestește cum ii era frică de astea, dar niciodată nu a putit recunoaște asta față de prietenii lui.
- Ce nasol! Nici nu trebuia să mai fi prieteni cu ei.
- Nu puteam... părinți noștri erau parteneri în afaceri și nu puteam să stric legătură doar din cauza asta.
Privirea lui de stinge puțin dar revine la loc.
- De fapt... tatăl meu m-a amenințat să nu stric ceva. Dacă era după mine... aș fi terminat-o de mult.
Ma uit compatimitor la el și îmi dau seama că poate nici el nu face ceea ce ii plece cu adevărat.
- Nu contează ce s-a întâmplat și ce nu. Contează ce urmează sa faci. Dacă întâlnești oameni ca acei "dragi prieteni", atunci îți sugerezi să pui punct, iar dacă ceea ce faci e din scârbă, fă ceea ce visai de la bun început.
Poate ca sfatul acela era mai mult pentru mine, decât pentru el. Totuși, mi-a crescut inima să îl văd cu un astfel de zâmbet. Era așa arătos și privirea lui fixă mă scana de sus până jos. Puteam sa jur că dacă am fi fost doar noi, și-ar fi lins buzele.
El îngăduie și mă ia de mână spre următorul loc și tot așa. Am trecut prin casa de groază unde nu era așa înspăimântător precum era odată. Țin minte prima oară când era să fac pe mine.
După am fost be o barcă ce se mișca și ne dădea peste cap și pe o balerina uriașă.
- Cred că am să vomit după asta! zic eu cu mâinile pe burtă.
Însă nu aveam timp de pierdut. Eram într-o grabă permanentă și voiam să încercăm fiecare lucru.
Înainte să mai încercăm ceva, am luat niște vată pe băț și i-am făcut o mustață din vată. Voiam să o mânc dar el a luat-o primul.
Popcornul cu sare și caramel era genial. Am dat cu limba pe unul și l-am lipit pe nas, așa cum obișnuiam eu mereu. Ben se uita la mine și râdea ca un copil.
Ma simțeam genial. Asta e ceea ce cautam eu. Pe el. Privirea lui mă urmărea și părea însetat, deși se abținea.
Îl i-au de mână și mergem spre caruselul ce ne așteptă. Coada e infernală, dar timpul cu el trece altfel. E ca o poveste totul.
Când urc în cerculețul nostru, începem sa ne ridicăm încet, încet. Roata imensă ne ridică spre cer și atunci am observat ca s-a mai înseninat. Parcă încep să văd câteva stele, deși nu știu dacă nu cumva aste este o impresie și prezenta lui îmi crează iluzii. Totul e perfect.
Îmi întorc privirea spre a lui și ii observ trăsăturile frumoase. Maxilarul proeminent și ochii larg deschiși. Picatele de emoții necunoscute înoată in ochii lui ca cerul de deasupra. El atunci își mută privirea și îmi aruncă un zâmbet inocent.
- Cred că m-am îndrăgostit, spun eu fără sa vreau.
El tresare și se uita cu ochi mirați. Atunci eu ma duc lângă el și ii cuprind fața cu palmele mele micuțe. Încerc sa ii citesc cuvintele din ochi, dar totul e doar o aruncatura de întuneric. Ma uimește chestia asta și vreau să îi cunosc secretele. Asa ca îl sărut apăsat. Buzele noastre se mângâie una pe alta și ii simt gustul gurii lui. O aromă de caramel și vată de zahăr. Dulce. Ma topesc de dulceața lui și vreau sa gist fiecare părticică din el.
Mă distanțez și îl privesc. Mă privește hotărât și colul gurii tresaltă. Mă vrea.
- Haide la tine, spun eu fără ezitare.
El dă din cap și mă ține de mână. Când se termina ruta, alergam amândoi spre mașina și continuăm sărutul apăsător și brutal. Ne despărțim când trebuie sa pornească mașina, dar își time mână pe coapsa mea.
Aglomerația dispare.
Sunt doar eu cu el.
Doi îndrăgostiți cu foc în inimi.