Vise Regăsite

8

Mă trage de mână și mă trage pe scări spre apartamentul lui luxos. Dau să mă împiedic dar mă cuprinde de talie, cu dinți înfipti în gâtul meu. Mă sărută plin de sete. Gem de placere și chestia asta o adoră. Pășim încet pe scări și el mă izbește de ușa. Cu buzele lipide de ale mele, bagă mână în buzunar și scoate cheile cu care deschide ușa. Îl trag după mine și închid ușa cu piciorul.
Apartamentul e pustiu, dar prezența noastră umple camera cu dorințe. Dorințele sunt pentru viitor. Îmi place cum decurg lucrurile și cum Ben mă face să vreau să visez în continuare. Mă face să cred că merită să lupt pentru ceea ce am început să fac. Și are dreptate.
Îmi răspunde la săruturi cu blândețe, dar apoi continuă cu brutalitate. Limba lui dansează în gura mea și face un dans ca de început. Simt o durere în stomac, probabil emoție combinată cu nerăbdare.
Când mai facem câțiva pași, ne trezim în dormitorul lui. El face un pas si pa privește ca și cum ar întreba dacă sunt pregătită, iar eu dau afirmativ din cap. Cred ca sunt pregătită. În sfârșit.
Mă apropi si mă arunc asupra lui. Mâinile mele poposesc pe abdomenul lui și ii desfac, nasture cu naștere, cămașa. El își trece mâna pe coapsă și uscă prin fusta ajunge la dunga chilotului. Ii trag cămașa și o arunc pe jos. Arata superb fără bluză. Acum pot sa ii admir brațele făcute și abdomenul plat. Fiecare fibră e vizibilă și încep sa il sărut în jos pe abdomen. El își trece mâna prin bluză și desface sutienul cu o pricepere mult prea bună și își trece mâinile în fața. Îmi las capul pe spate când îmi stinge sfârcurile și gurile noastre rămân lipite. Simt ca rămân fără respirație când cămașă și sutienul meu sunt aruncate pe podea, lângă a lui.
Ma privește cu ochi sclipitori și își deschide gira ca și cum ar vrea să spună ceva, dar nu o spune și mă sărută în continuare.
Începe să tragă de fermoarul de la fustă și rămân în chiloți.
Ii simt încordarea în trup ca și cum s-ar abține, dar persista în ceea ce face. Încerc sa ii dau cureaua jos, dar atunci el vrea sa își strecoare degetele spre interiorul meu. Ii trag pantalonii în jos și las la iveală instrumentul lui magic. El mă privește insistent, dar eu ma apropi sa il sărut. Nu vrea nici un preludiu, ci își trage mâinile spre sertarul de lângă pat. Caută cu o mâna, dar buzele lui sunt încă între ale mele. Atunci el deschide ochii și de depărtează. Deschide larg sertarul și sprâncenele se unesc într-o încruntare. Atunci se ridică și caută în celelalt sertar dar nimic.
– Fuck... mi-am uitat prezervativele în mașină.
Era supărat dar își trage pantalonii repede și ia cămașa de pe jos. Fără să se aranjeze, pleacă în grabă din apartament.
Sunt debusolați și mă uit în jur. Tot ce vreau e să se întoarcă. Cumva sint ceva in piept și vreau să alung stătea, așa că mă învălui cu pătura și margarina cameră. Văd câteva tablouri cu mai multe persoane și șterg praful de pe ele astfel încât să îl pot observa mai bine. Stă lângă un bărbat bătrân și o femeie blondă. Probabil de la serviciu căci au haine elegante.
Dintr-o dată aud un bâzâit și mă suc la ușă să văd dacă nu este el, dar pe vizor nu se vede nimic. Caut prin acel loc, dsr se aude din cameră. Deschis un sertar și văd un telefon.
Hannah și imaginea unei fate de vârstă ei.
Vreau să răspund dar mă opresc când mă gândesc că o fi de la serviciu și chiar nu mi-ar pica bine sa îl cheme acum. Imediat închide și căit prin telefon. Galeria e plină cu poze, dintre care și pozele din ramă.
Printre ele se afla doar el cu acea fată blondă.
Fată blondă. Fuck. Mă duc în agendă și văd că e aceeași fată din imagini. O fi șefa?
Nesigură, mă duc la mesaje. La început văd doar liste de cumpărături, dar ce să caute așa ceva la niște colegi de lucru? Căit mai departe și văd niște mesaje care m-au făcut să îmi sint inima direct in stomac.
"Te iubesc"
Am văzut mesaje din ziua când ne-am întâlnit acele seri cu "trebuie să lucru până târziu".
Ochii mi se umezesc s nu știu ce sa cred. Dau mai departe și văd niște poze cu o mână și un inel.
E logodit. Băga-mi-aș!
În acel moment aud ușa cum se deschide și îl văd în fața ușii. Gâfâie. Probabil a alergat până la mașină și înapoi. Nu observă din primă, dar apoi îmi vede mâinile tremurânde în jurul telefonului lui.
– Spune-mi ce ai văzut?
Un nod mi s-a pus în gât și nu am știut ce să răspund.
– Spune-mi! Acum!
Părea serios dar vocea ii suna ca un fulger.
– Tot, reușesc sa spun, dar vocea îmi suna pierdută, ca o șoaptă sau un zbierăt mult prea îndepărtat. Am văzut destul.
Încerc sa caut hainele și mă îmbrac repede, dar m-am oprit în fața ușii ocupată de el. Mă simțeam pierdută în fața lui. El era mult mai înalt și mai mare, iar eu eram doar o furnică. Istoria se repetă.
– Nu pleca! Te rog!
Vocea ii suna mai blând, dar ochi ii erau goi. Negru pustiu și atât. Fără lumini jucăușe și cute în jurul ochilor. Sau măcar a avut așa ceva?
Încerc să trec de el, dar mă oprește. Mă strânge de încheietura și mă ține aproape. Parcă ar vrea să mă sărute, dar mă departez.
– Lasă-mă! Nu vreau să fiu proasta care îți strică relația reală. Am fost doar de fațadă. Am fost un preș, de care aveai să te ștergi imediat ce mă foloseai. Ești un nimic!
Vocea îmi tremură și vreau să scap din acea cameră, brusc prea mică.
Ochii lui atunci parcă se înmoaie, dar nu voi pica în capcană.
– Iartă-mă! Chiar mi-a păsat de tine și de noi.
Dar dacă totuși sunt absurdă și el are dreptate...? Nu! Nu voi repeta aceeași greșeală.
– Nu am nevoie de scuze false. Am văzut destule. Puteam să răspund când a sunat logodnica ta si acum parca îmi pare rău că nu am făcut-o. Dacă ma crezi asa importantă, atunci renunță la ea pentru mine. Vei face asta?
El se uita serios la mine, dar nu spunea nimic. Ezita.
– Așa credeam și eu. Nu am venit aici să îți bați joc de mine și nici de logodnica ta. Întoarce-te acasă și... du-te naibii!
Îl împing și ies din cameră și ies din apartament. El ma urmărește, dar nu fuge sa ma ia, ci stă acolo în fața ușii cu privirea rece.
Am fost doar un tampon pentru frustrările lui de doi bani. Nu am însemnat nimic pentru el. Poate trebuia da nu ma apropi de el de la bun început. Poate trebuia să ascund de... de  Austin. Avea dreptate.
Totul a fost o minciună. O iluzie.
Iubirea e o prostie, o chestie ce te orbește. Dar dacă ce a fost între noi, nu a fost iubire, atunci ce a fost...?