Infamous : SECOND son

16

**Delsin pov***
Cand dragostea apare , greu o poti lasa sau ignora. "Ca sa poti urî trebuie intai sa iubesti" spunea un mare scriitor odata.

Odata ajunsi in orasul in care am crescut , amintirile incep sa isi faca aparitia incet incet. Nu am stiut si nu am crezut ca o sa ma mai intorc in acest loc . Mereu l-am crezut blestemat dintr-un motiv sau altul, dar cu toate astea aici imi este o parte din suflet.
Mark merge cu grija , poate chiar atent . Nimeni nu spune nimic , e o liniste mortala. Stim ca ne vom desparti. Nu imi este doar maestru si protector , ci imi este prieten si mai presus frate.
Maya ma tine de mana , speriata . Nu stie ce sa faca. Stie ca e in belele, din cauza tatalui sau.
Nici eu nu stiu ce ar trebui sa fac ,cum sa ma exprim , sa imi impac sora si tatal. Stiu prea bine ca sunt suparati , nu suparati ci chiar furiosi pe decizia pe care am luat-o. Dupa aproape un an in care nu le-am dat un semn de viata , acum vin pur si simplu si sper sa fiu iertat. Imi este greu sa stiu ca familia mea nu m-ar mai acceptă vreodată .
Ma foies nervos pe scaun , iar Maya ma strânge si mai tare . Nu stiu ce sa spun
Prins in gândurile mele rele masina se opreste brusc si imi ridic speriat privirea spre geam.

-Ce se intampla? Am ajuns?intreb rapid

-Nu , se pare ca este un accident in față.imi raspunde Mark si incepe sa claxoneze

-Încetează ! Ma doare si asa capul !tipa Maya

-Iartă-ma ca incerc sa ajut!

-Cu ce ajuți ? Faci nervi celorlalți!tipa si mai tare

-Băi! Gata amandoi! Tăceți dracului si linistiți-vă!

Mark si Maya ma privesc cu ochi mari si cu gura larg deschisă. Deschid usa si incep sa imi misc picioarele prin masinile pline de oameni nervosi care tipa la cer. In toata nebunia asta se lasa o liniste si o sirena se aude. Ma intorc si ma uit cum o ambulanta isi face loc cu greu prin multimea de masini si incearca sa ajunga la locul acceidentului . As vrea so ajut , dar nu am ce face . Nu pot sa imi folosesc aiurea puterile , mai ales in public .
Curiozitatea ma macina si parca lovit de realitate ma indrept si eu spre locul faptei. Nu stiu de ce , ma simt ca intr-un film, in care merg spre locul in care imi voi gasi o ruda moarta . Fara sa imi dau seama am inceput sa fug . Am dat peste oameni, care au facut un cerc uman in jurul incidentului si ii urmaresc pe politisti criminalisti care aduna probe din apropiere.
Caut cu privirea un corp , un om , un cadavru . Privirea mea se lasa pe o patura neagra pusa peste ceva. Incremenesc cateva secunde si incep sa merg ca un robot ,incet spre ea si o apuc nesigur cu mainile tremurande si o trag...

-------------------------------------------------