Rai pentru Păcătoși

Capitolul 25

Kassadin

Pentru a nu știu câta oară azi, îmi dau seama că sunt un tâmpit. M-am comportat oribil cu Shyvana, fără să am vreun motiv anume să fac asta. Ceea ce e extraordinar de greșit.

Mă simt prost pentru ceea ce am zis. Shyvana nu merita să audă astfel de cuvinte din partea mea. Însă eu am meritat cu vârf și îndesat toate răutățile pe care mi le-a spus.

Nu am mai vorbit cu ea din ziua în care a fost suspendată. Însă vreau să o fac. Doar că nu știu cum să o abordez.

E limpede că nu vrea să mă vadă. Și nu o învinovățesc deloc. M-am purtat foarte urât cu ea ultima dată când ne-am văzut, așa că merit să fiu tratat cu ignoranță.

Trebuie să vin cu un plan. Și trebuie să o fac rapid. Pentru că am nevoie de Shyvana în momentul ăsta mai mult decât am nevoie de aer.

—Ce naiba se petrece în capul ăla al tău?

Marcus își mijește ochii și își înclină capul spre dreapta, încercând să îmi citească gândurile.

-Nimic.

După fața amicului meu, ceva mă face să cred că minciuna mea nu ține. Chiar deloc.

—Are legătură cu Shyvana, am dreptate?

Oftez înfrânt. Da, are legătură cu Shyvana. Și mai are legătură și cu faptul că sunt un mare idiot și nu știu cum să îmi împac iubita după ce am dat-o în bară în stil mare.

—E chiar atât de evident? întreb, fiind perfect conștient de răspuns.

—Foarte. Ce s-a întâmplat?

Decid să îi povestesc tot ceea ce s-a întâmplat. Pentru că nu am nimic de pierdut. Având în vedere că vorbesc cu Marcus, s-ar putea chiar să găsesc și o soluție la situația asta.

Deși, la cât de mult am complicat eu lucrurile, îmi vine greu a crede că o să găsesc o rezolvare atât de ușor.

Marcus mă ascultă răbdător, fără să mă întrerupă. Ceea ce îmi face întreaga existență mult mai ușoară.

—Frate, tu chiar ai dat cu stângul în dreptul rău de tot de data asta!

Să-mi spună ceva ce nu știu. Sunt perfect conștient că am fost ultimul nesuferit cu ea și aș da orice să pot să rezolv lucrurile.

—Totuși, continuă Marcus, ar trebui să vorbești cu ea. Cu riscul să ți-o iei în freză de la Shyvana. Și ar trebui să faci asta cât mai repede posibil. Profită de faptul că e acasă zilele astea și nu are nicio ocupație. Du-te la ea și încearcă să rezolvi ceea ce ai stricat tot tu ca un mare dobitoc ce ești. Ia-ți femeia înapoi, omule!

Maniera în care Marcus îmi spune toate astea e care are tente violente. Spre final chiar am avut impresia că vrea să mă pocnească. Și nu l-aș fi învinovățit dacă ar fi făcut-o.

Însă ideea în sine nu e atât de proastă. Ar trebui să o vizitez pe Shyvana și să vorbesc cu ea cât de curând posibil.

—Și cum crezi că ar trebui să o abordez?

—Mergi la ea acasă, bați la ușă și, în cazul în care nu deschide sau îți închide ușa în nas, mai insiști puțin. Dormi la ea pe preș dacă e nevoie. Dar nu pleci de acolo până nu ai ocazia să vorbești cu ea.

—Să știi că ai dreptate, îl aprob. Și chiar o să fac asta. În seara asta chiar.

—Așa te vreau! mă susține el. Dar, ține minte, dacă tot planul ăsta eșuează, eu nu sunt vinovat de nimic.