Rai pentru Păcătoși

Capitolul 36

Shyvana

Contrar așteptărilor mele, nu m-am întâlnit deloc cu Kassadin. După episodul de acasă de la el, nu știu dacă mai am cum să dau ochii cu el fără să fac lucrurile să pară ciudate între noi.

Am vrut să fac relația dintre noi mai ușoară, însă ceva mă face să cred că, fără să vreau, am complicat și mai tare lucrurile. Iar chestia asta nu mă bucură chiar deloc. Pentru că voiam să ne apropiem, în speranța unei posibile împăcări. Mi-a ieșit exact pe dos! Îmbucurător, ce să zic!

M-am pierdut de Nidalee și de Lexi pentru că ele au oră comună, timp în care eu am cu totul și cu totul altceva față de ele. Și, deși nu am zis niciuna dintre noi nimic, suntem toate trei perfect conștiente că lucrurile s-au cam răcit între noi de când mi-am recunoscut trecutul în fața lor.

Tind să cred că nu îmi judecă deciziile anterioare. Nu le-am întrebat ce părere au despre tot ceea ce le-am mărturisit mai mult sau mai puțin forțat, însă ceva mă face să cred că, deși digeră mai greu informațiile primite, nu mă judecă. Să fii fost în locul lor, probabil că și mie mi-ar fi fost greu să înțeleg astfel de lucruri.

Intru în cantină și mă îndrept spre vitrinele cu mâncare. Aleg ceva rapid, după care mă îndrept spre masa la care stau alături de amicele mele. Nidalee și Lexi sunt deja acolo. Cea din urmă îmi face cu mâna, zâmbind.

Mă simt puțin mai încrezătoare atunci când o văd pe Lexi zâmbindu-mi. Mă face să mă simt mai în largul meu faptul că încă îmi zâmbește, după toate cele întâmplate.

Privirea îmi cade spre masa la care stau Kassadin și amici lui. Și nu pot să nu mă încrunt atunci când observ absența lui Kassadin. E bine? S-au certat? S-a întâmplat ceva între ei?

Curiozitatea mă macină mult prea tare. Sub privirile curioase ale amicelor mele, îmi las tava cu mâncare pe masă, după care mă îndrept spre masa celor trei.

— E totul în regulă?

Cei trei înlemnesc la auzul vocii mele. Se uită unul la altul, înțelegându-se parcă din priviri. Toți trei par foarte obosiți. Însă refuz să îmi las gândurile să se îndrepte spre ceva negativ.

Cel care cedează primul e Marcus. Oftând, băiatul își mută privirea spre mine. Și, pentru câteva secunde, am impresia că se uită prin mine.

— Shyvana...

— Să nu care cumva să mă minți, îl atenționez. Vreau să știu ce se petrece aici. E clar că ceva nu e bine din moment ce Kassadin e mereu cu voi. Ce ați pățit? V-ați certat?

— Nu ne-am certat, mă asigură Marcus.

— Atunci?

— E mai perspicace decât credeam, intervine Kindred.

— Și mai insistentă, completează Mordekaiser.

Mă încrunt la ei. Ce mai trebuie să însemne și asta? Probabil că nu e o noutate pentru ei că eu și Kassadin nu mai suntem împreună. Sau suntem, doar că relația dintre noi e complicată. Totuși, doar pentru că, în teorie, e fostul meu iubit, asta nu înseamnă că nu îmi pasă de el și că nu îi vreau binele.

— Deci? insist.

— Shyvana...E mai greu decât îți imaginezi...

— Am timp să îmi explici. Nu mă grăbesc nicăieri. Și, din câte văd, nici voi nu o faceți.

— Kassadin a făcut accident de mașină! E la spital acum. E în comă, mai exact.

Cuvintele lui Marcus au efectul unui pumn în stomac. Dintre toate scenariile din capul meu, ăsta era ultimul la care mă gândeam.