Capitolul 13-Anteya 7

89 17 4
                                    

AAAAAAAAAAAA!
Îl sărutasem!
Fusese primul sărut. Bine,asta dacă nu pun la socoteală când am sărutat un moş ca să pot dormi o noapte în casa lui.
David mă plăcea. Era drăguț. Îl plăceam şi eu?
Aşa ar fi fost logic,din moment ce îl sărutasem.
Fugisem înapoi la ceilalți. Eram roşie toată.
~Salut,colega. Ce gust au buzele Mortului-Viu?~
Se pare că legătura dintre mine şi Keith îl anunțase tot.
~Mai taci!~
Apoi,când am ajuns la autostradă şi a venit doamna Marga,am ştiut din prima clipă că era ceva ciudat la mijloc. Dar Keith a intrat în dubă şi noi l-am urmat.
-Stagiul nu a fost anulat,ne spuse ea,dând radioul mai încet. Dar trenul era urmărit şi a trebuit să-i inducem pe o pistă greşită. Ar fi trebuit să rămâneți toți uniți! V-am fi recuperat mult mai uşor.
-Dacă voiam să supraviețuim,era logic să formăm echipe şi să ne despărțim, zise Kaleb.
Eram cu toții înghesuiți pe bancheta din spate,în timp ce el prinsese locul din față.
După câteva ore de mers cu maşina,am intrat într-un perete (era o hologramă,dar am țipat cu toții,normal)
şi Marga ne-a anunțat că am ajuns.
Mai multe căsuțe erau aşezate în semicerc. Mai departe, era un râu,un deal,şi vedeam mai mulți copii râzând şi jucându-se.
-I-am recuperat pe majoritatea. Antrenamentele încep mâine,deci azi puteți face ce vreți. Anteya,Amelie-căsuța aia. Lucia-căsuța cealaltă. Kaleb-sus,iar David şi Keith-încolo. Duceți-vă bagajele,paturile voastre sunt cele libere. Pa copii!îşi încheie Marga discursul,lăsându-ne singuri.
Ne-am despărțit. I-am urmat instrucțiunile. În camera noastră mai dormea o fată,dar nu o cunoşteam.
Pe uşa de la intrare,era un poster,pe care scria:
"În decurs de două săptămâni,recruții voi fii antrenați. Se vor realiza nişte probe pe care,dacă recrutul le trece, va fii selectat pentru etapa finală. Etapa finală se desfășoară între cei şase aleşi în fiecare stagiu. Vor participa la alte probe,iar învingătorii, zece la număr, vor fii arma secretă pentru anihilarea Monştrilor. Succes!"
Aha. Deci pentru asta era realizat acest stagiu.
Am luat-o pe Ami şi ne-am întâlnit cu ceilalți.
-Marga ne-a zis că diseară se va face un foc inaugural de tabără,zise Kaleb. Mergem?
-Da!zise Ami,zâmbind ca un copil.
-Mergeți înainte,am spus. O să vin şi eu.
Şi m-am îndepărtat de grup. M-am dus la râu. Apusul soarelui era foarte frumos aici...
Aveam nevoie de timp de gândire. Se întâmplaseră atâtea...
Am luat un pumn de pietricele şi le-am aruncat pe rând în apă. Kaleb şi ceilalți îşi sunaseră părinții ca să le spună că sunt bine. Eu...părinții mei adoptivi mă urau. Dar...cei reali? Nu îi cunoscusem niciodată. Nu ştiu de la cine moştenisem părul roşcat, ochii negrii,statura asta prea mică şi slăbănoagă...
Şi ce aveam să fac după terminarea stagiului? Sub nicio formă nu aveam să stau pe capul lui Kaleb. Trebuia să-mi găsesc un loc de muncă. Dar cine ar angaja o Umbră?
Bravo,Anteya. Gânduri optimiste.
-Anteya?l-am auzit pe Keith strigând.
-Aici!
-Nu mai veneai şi...am fost trimis să văd unde eşti. Hai,lup singuratic. Vino în societate!
Am zâmbit. Poate,totuşi,reuşeam să mă integrez...
Marga,înpreună cu un bărbat necunoscut şi vreo douăzeci de copii stăteau în jurul unui foc de tabără.
-...şi aşa cum spuneam, domnul Hector vă va învăța tehnici de supraviețuire,în timp ce eu vă voi ajuta să vă perfecționați puterile. Acum,fiecare se prezintă.
Un băiat brunet,slăbănog,s-a ridicat în picioare.
-Travis Connors. Iubesc fotbalul...
Bla,bla,bla. Nu i-am ascultat pe niciunul.
Am realizat că îmi venise rândul.
-Anteya Twist. Umbră. Îmi place mâncarea. Dacă aveți de gând să mă persecutați pentru ce sunt,o faceți pe riscul vostru,am zis eu,fără să mă ridic.
Kaleb mi-a dat un cot.
-Nu prea îți faci prieteni aşa...
-Cui îi pasă? Ştiți, eu mă duc să mă culc. Ascultați-i pe toți ratații ăştia fără mine.
Cred că vorbisem puțin cam tare. Toți mă priveau ostili.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Perfect! Prima zi şi deja mă urăşte toată lumea,am zis,plecând.
De ce eram aşa argățoasă?
Am intrat în cameră,am încuiat uşa şi...am început să plâng. Eram...o frustrată. Pornisem totul cu stângul,ca o sălbatică. Un lup singuratic,bine spus,Keith!
Deodată,am auzit o bătaie în uşă.

Destine Împletite 1- UmbraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum