Destine Împletite 1- Umbra

Capitolul 21-Anteya 11

Ami comunica acum cu Sirena,fără să ne bage în seamă,prin nişte sunete ascuțite,ca de delfin. Noi le urmam în tăcere,privind uimiți în jur. Nişte plante imense,violet,se unduiau uşor pe lângă noi,în timp ce înaintam pe cărarea nisipie.
În cele din urmă,am ajuns în oraş. Puteam vedea mii de case,construite din plante marine şi decorate cu cochilii strălucitoare. Locatarii lor se opreau din muncă şi ne priveau ciudat,întrebându-se probabil ce căutau cinci adolescenți cu măşti de oxigen şi haine ciudate. Căci oamenii mării purtau nişte haine ciudate,ce semănau cu solzi,sau frunze,împletite împreună.
Am ajuns în fața unor porți gigantice,din pietre prețioase,la fel ca şi gardul. Cei patru soldați tritoni şi-au încrucişat imediat ori sulița,ori tridentul,blocându-ne drumul. Sirena le-a spus ceva în limba aceea,asemănătoare cu cea a delfinilor,iar ei ne-au lăsat să trecem.
Prima impresie-palatul era imens. Avea nenumărate turnuri,coloane şi eram convinsă că se întindea şi sub pământ. Grădina palatului se întindea cât vedeam cu ochii,iar printre plantele marine minunate,în clepsidre de sticlă se găseau flori de pe uscat,în culori sălbatice,predominant trandafiri.
Într-o parte a grădinii,era o altă clădire,care habar n-aveam la ce folosea.
Aleea care ducea la intrare era pietruită cu rubine şi smaralde şlefuite perfect rotund. Cupola aurie avea desene sidefii cât vedeam cu ochii. Nu mai văzusem atâtea lucruri frumoase în viața.
O mulțime de grădinari aveau grijă de toate acestea,într-o linişte mormântală. Nu şi-au oprit munca nici când am trecut pe lângă ei,ignorându-ne cu tot dinadinsul.
Alți patru soldați ne-au întâmpinat la intrarea în castel,dar s-a întâmplat la fel ca la porți.
Holul era împânzit de tablouri frumoase,ce descendenți ai coroanei,cel mai probabil.
După atât de multe întoarceri încât nu le-am mai putut ține numărul,se părea că am ajuns în fața Sălii Tronului.
Aceiași poveste cu cei patru tritoni înarmați. Regina chiar era păzită bine.
Stătea pe un tron în formă de scoică. Avea coada neagră,la fel ca şi părul,şi ochii,şi ținea în mână un trident din pietre prețioase.
Ne-a zâmbit larg,poftindu-ne mai aproape.
-Megora,destul. Poți pleca,zise ea,iar Sirena ieşi din sală. Dragii mei. Vă aşteptam de multă vreme. Sper că nimic nu v-a făcut probleme.
Nu puteam vorbi,normal,dar am arătat nervoasă spre Ami.
-Ah...Amelie...nu vă faceți griji pentru ea. Doar nu credeați că vă voi primi aici degeaba...? Este un medic excelent,iar noi chiar avem nevoie de ea. În plus,acum este aproape nemuritoare. Nu eşti încântată, scumpa mea?
-Sunt foarte încântată,Regina mea,răspunse Ami,cu voce plată.
-Perfect. Dragii mei,sunteți invitați să rămâneți în Oraşul Faeria până când armata mea va fi destul de pregătită pentru război. Sunteți în siguranță aici. Camerele voastre sunt pregătite,iar Amelie vă va conduce. Puteți face absolut orice,atâta timp cât nu părăsiți împrejurimile palatului. Ştim că nici Ministerul,nici Minştrii nu se vor grăbi să ne atace. Vă voi informa în legătură cu pregătirile când va fi timpul.
Şi iată-ne. Fiecare în camera lui,izolat de restul. Vreau să fac ceva,să plecăm de la palat,ştiu că a fost o idee groaznică să venim aici. Suntem înconjurați de lucruri minunate,calde,dar şi de oameni cu inima rece ca gheața. Însă nu putem pleca;trebuie să aflu cum o putem readuce pe Ami la...la cine e ea cu adevărat. Aşteptând. Aşteptând.

Oh,Doamne. Ăsta a fost primul volum. Vă mulțumesc pentru tot. Nu ştiu când îl voi începe pe al doilea,dar,dacă vrea cineva,îl voi anunța. Okk. Vară frumoasă tuturor!