Destine Împletite 1- Umbra

Capitolul 16-David 8

2 lucruri. Doar la ele mă puteam gândi.
1. Anteya a fost luată cu un elicopter şi dusă undeva pentru că era foarte grav rănită! Nici măcar nu știm unde e! Sunt foarte îngrijorat...
2.Sunt un...un...ciudat. Am ajuns la jumătate drumului pe nori,şi atunci ar fi trebuit să iasă caracatițele şi să mă atace. M-am uitat în jur şi...
Stăteau toate în cerc în jurul meu. Erau negre,şi aveau ochii mici,roşii,pe cap,şi o grămadă de tentacule oribile.
Şi atunci mi-am dorit să moară.
Toate,în acelaşi timp, au întins în față o greară şi...şi şi-au înfipt-o în cap. La unison. O dată,de două ori...Apa era neagră de la sânge. Capul le-a căzut de pe umeri în același timp.
Şi am ştiut. Eu le obligasem să se sinucidă. Eram un monstru.
Am vrut să fug. Să nu mai văd spectacolul morbid. Singurul drum era înainte. M-am lovit de bila de foc înainte să sar pe pământ,lângă ceilalți recruți. Am văzut cum mă priveau,cu un fel de respect amestecat cu frică şi oroare,şi mi-am vomitat tot stomacul în apă.
Cred că la un moment dat am leşinat,pentru că m-am trezit în infirmerie,exact când Anteya era dusă la elicopter pe targă. Avea un bandaj urât pe coapsă. Mi-a zâmbit chinuit. Era singura care nu ştia...ce fel de monstru psihopat eram.
M-am îmbrăcat şi am ieşit afară. M-am îndreptat către cabana mea. N-am văzut pe nimeni...poate că mă evitau toți. Nu m-ar mira.
Lângă regulile stagiului,fusese lipit un alt poster.
Punctajul primei probe. Eu şi Anteya eram primii,cu 100 de puncte. Urma un băiat cu 92, Cristophor.
Keith mă privi ciudat. Stătea sprijinit pe perete,în nimic altceva decât nişte boxeri.
-Nu o să îți zic că eşti ciudat,pentru că cred că o ştii deja.
-Taci şi pune ceva pe tine,Morgana.
-Topless time,găgăuță.
Mi-am dat ochii peste cap.
Fără să se obosească să bată la uşă,intrară Lucia,Ami şi Kaleb.
-Salut Dav...începu Lucia,dar apoi dădu cu ochii de Keith,care era stană de piatră. Se întoarse fulgerător cu spatele, iar Ami o imită.
-Eu ți-am spus!am zis, în timp ce el intra grăbit în cameră.
După ce se îmbrăcă,am intrat şi noi în cameră.
-David...zise Lucia. Ce...ce s-a întâmplat ieri a fost...ok,nu mai continui. Ideea e că se întâmplă lucruri. Beckah mi-a spus că morții se agită. Şi Ami i-a auzit vorbind pe Marga şi Hector. Vorbeau ceva de o profeție. Au fost obligați să trimită toate rezultatele Ministerului. Se speculează că tu eşti cel în cauză. Vor să te mute,David.
-Trebuie să aflăm profeția,zise Kaleb. Şi pun pariu că am putea s-o găsim dacă intrăm în cabana Margăi şi îi spargem parola laptop-ului;acolo le scria celor de la Minister. Mergea cu el peste tot.
-Ah,e uşor. Asta pot face eu,rânji Keith.
-Mai bine decât să stai pe-aici în pielea goală,oftă Ami,roşie în obraji.
-Ce...eram în boxeri!
-Nu de la început. Stau aici de ceva timp,şopti ea,arătând ca o tomată blondă,cu două cozi.
-CE?!Perverso!
-A fost fără intenț...
-Dar ai avut ce vedea...

Keith se infiltră seara în cabana Margăi. Eram cu toții îngrijorați,aşa că am răsuflat uşurați când a apărut în camera noastră.
Era foarte palid.
-Nu m-a prins. N-o să bănuiască nimic.
-Ce-ai aflat,tăntălăule?întrebă Lucia.
-E de rău. Vor să-ți facă ceva,Dav. Nu știu ce,dar presimt că nu vor să te invite la petreceri în pijamale.
-Şi profeția?
Keith respiră adânc şi nu mă privi în ochi.
-E în legătură cu Războiul. Nu ştiu exact cuvintele,dar.."Cel Întors din Morți va decide soarta tuturor lumilor,cu o singură alegere devastatoare." Şi nu îmi place "devastatoare". Deloc.