Jocuri Murdare - Volumul I

Lipseste

     Dupa ce a plecat am inceput sa dau din nou telefoane la toate firmele pe care le mai aveam ramase pe lista. Din fericire am obtinut cateva interviuri, iar tristetea provocata de plecarea lui a fost inlocuita de extazul viitoarelor interviuri.

     Erau programate pentru ziua de maine, asa ca am profitat de timpul ramas pentru a ma bucura de activitatile mele de relaxare.

     Am iesit pana la magazin ca sa-mi cumpar gustari nesanatoase si m-am bucurat ca nu va trebui sa mai dau ochii cu vreun vecin care sa-mi distruga buna dispozitie cu stupizenia lui.

     Mi-am pus un film, unul al carui scenariu il scrisesem chiar eu, simtindu-ma cu adevarat mandra de munca pe care o realizam. Inainte sa-mi dau seama afara se intuneca. Un fulger se crapa in departare si incepu sa ploua. M-am apropiat de fereastra, lipindu-ma de ea ca un copil mic care-l astepta pe Mos Craciun, numai ca mosul meu era un ticalos afemeiat, cu ochii caprui si un zambet cuceritor. Si asa mi-am dat seama ca vreau sa-mi apara la usa, cu tigarea in mana, cu parul ciufulit, sa-l trag inauntru si sa-l dezbrac, sa-i simt greutatea pe trupul meu iar apoi sa ma bucur de miscarile lui ritmice in interiorul meu.

     Am atipit pe fotoliu de langa fereastra cu el in gandurile mele. Cand m-am trezit era 2:00 si am stiut ca nu mai vine. M-am dus in dormitor, asezandu-ma doar pe o parte, infasurandu-ma cu patura.

     Telefonul suna insistent, iar eu imi ascundeam capul sub perna.

- Mai vreau sa dorm, am murmurat.

     Dintr-o data am sarit in sus, amintindu-mi ca putea fi alarma pe care o setasem. Nu puteam rata acele interviuri pe care ma chinuisem sa le obtin.

     M-am dus direct spre dulap rascolind totul fara a cauta ceva anume. Cand m-am uitat la telefon am vazut un numar nou si l-am blestemat pe nerusinatul care ma trezea cu o ora mai devreme. Am raspuns taios, sperand ca as putea sa-i aud vocea inconfundabila.

- Da! m-am rastit.

- Buna dimineata, imi spune o voce politicoasa de femeie, ati putea sa-mi acordati cateva minute ca sa-mi raspundeti la cateva int...

- Nu! am spus pe acelasi ton iritat si am inchis.

     M-am trantit in pat, tinand telefonul in mana. Cat de proasta am fost. De ce m-am entuziasmat pentru un telefon necunoscut ca o scolarita indragostita? Si de ce fusesem atat de naiva incat sa cad in bratele acestui barbat frumos cu vorbe dulci. Nu invatasem nimic din experientele din trecut?

     Telefonul suna din nou, afisand acelasi numar.

- Nu intelegeti ca nu ma intereseaza intrebariile voastre? am spus redevenind eu cea recalcitranta.

- Nici macar daca ar veni din partea mea?

     Am recunoscut acea voce sexy si obraznica. O vena minuscula a inceput sa-mi zvagneasca pe tampla. Voiam sa dau cu telefonul de pereti, dar cel mai important voiam sa-l am pe el si o sticla cu vin si atunci m-as fi simtit mai bine.

- Nu, am spus calma.

     Nu voiam sa-i dau satisfactie, sa-l fac cumva sa creada ca ma va tulbura intr-un fel sau altul. Eram o femeie puternica.

- Poti pretinde ca esti calma si relaxata, dar pariez ca arzi de nerabdare sa ma vezi.

- Ai pierde pariul, am mintit eu. Am si alte motive pentru care sa traiesc.

     Incepu sa rada.

- Minti asa frumos domnisoara Harrison.

- Nu mai frumos ca dumneavoastra, domnule Collins. Sunteti un maestru in aceasta arta.

- Imi dau toata silinta. Nu oricine detine un astfel de talent.

- Un talent atat de nesemnificativ printre atatea defecte, ii zic abtinandu-ma sa nu incep sa rad.

- Si scuza ta care e? sopteste amuzat.

- Nici... incep eu sa protestez.

- Cand vrei sa ne intalnim?

     Intrebarea pe care voiam sa o aud inca de la inceputul conversatiei.

- Oh, acum mi se ofera sansa de a alege, am spus ironica. Ce sa fac, ce sa aleg? Nu ne vedem, am spus ferm. Dupa cum ti-am zis, am si altceva de facut inafara de a sta la dispozitia ta douazeci si patru de ore din douazeci si patru. Nu sunt tarfa ta personala care sa lase totul balta ca sa-ti sar tie in pat.

- Esti suparata.

- Ce deductie inteligenta, am spus dandu-mi ochii peste cap. La revedere domnule Collins, sa aveti o zi buna!

     Am inchis fara sa-i mai dau vreo sansa la replica. Am salvat numarul in telefon cu numele “domnul X”. Pierdusem destul timp cu acea conversatie inutila care-mi inveselise ziua.

     M-am imbracat cu o camasa alba bine apretata, o fusta stramta cu o crapatura decenta si mi-am luat noii pantofi pe care abia asteptam sa-i incerc. Am baut o cafea, am luat geanta si sacoul si am iesit din bucatarie aruncand o ultima privire farfurioarei in care scrumase. Aveam nevoie de o scrumiera.