Jocuri Murdare - Volumul I

Adevarul

     Pentru mine, micul dejun londonez a fost conceput pentru a-mi oferi energia necesara pe parcursul unei zile intregi, pe cand pentru adevaratii londonezi micul dejun e doar micul dejun.

     Restaurantul hotelului nostru nu s-a dovedit la fel de grandios ca si The Savoy Grill, locul unde cinasem cu Robert cu cateva zile in urma, insa se incadra normelor cerute de mine. In acea dimineata ma bucuram de simpla prezenta a persoanei mele, deoarce Robert si Rachel fusesera nevoiti sa fie prezenti la locul filmarilor cu o ora mai devreme, iar Dylan care inca incerca sa se obisnuiasca cu shimbarea de fus orar, preferase sa doarma ceva mai mult.

     Profitasem de aceasta izolare pentru a-i scrie un mail Juliei, dandu-i detaliile necesare pentru a-i expune cu precizie intamplariile petrecute in ultimele zile, cautand cu disperare un sfat. Abia cand am terminat de mancat telefonul imi suna insistent, afisand numarul de acasa al celei mai bune prietene ale mele.

- Cum e Londra? Nu-mi spune ca inca nu ai luat ceaiul cu regina.

- Regina mai poate astepta, i-am raspuns fara prea mult chef de glume.

- Presupun ca vremea aceea te face mai morocanoasa decat esti in mod normal.

- Am putea trece direct la subiect? am intrebat in timp ce ma indreptam spre recepetie, unde i-am cerut femeii de acolo sa-mi cheme un taxiu.

     Abia dupa ce m-a studiat din cap pana-n picioare a pus mana pe telefon, formand un numar, iar doua minute mai tarziu a inchis, spunandu-mi ca masina va ajunge in cateva momente. Am asteptat afara, adapostindu-ma de ploaie pe terasa hotelului.

- Am putea trece direct la subiect, Julia? Chiar nu stiu ce sa fac.

     Ofta, parand ca isi cauta cuvintele potrivite.

- E un singur lucru pe care l-ai putea face, draga mea: nu-i spune. Stiu ca probabil te simti vinovata, dar la finalul zilei vrei sa scapi de vina sau sa ramai cu prietenul? Cu totii facem greseli, insa acest lucru ar trebui sa te invete sa nu le mai repeti.

- Dar …

- Shttt, ma intrerupse rapid, nu cred ca asta e momentul potrivit in care sa devi onesta. Probabil ca nu e cel mai intelept sfat pe care l-ai primit, dar stiu sigur ca daca ti-as spune ceea ce trebuie, relatia ta cu Dylan s-ar sfarsi.

     Am cazut pe ganduri, holbandu-ma la strada aglomerata si apropiindu-ma incet de taxiul care tocmai se oprise in fata hotelului. Am urcat in liniste, cerandu-i soferului sa ma duca la Podul Westminster si m-am rezemat de spatarul banchetei, continuand sa ma holbez pe fereastra, uitand ca vorbesc la telefon.

- Chiar nu stiu ce sa fac, spun in cele din urma.

- Doar gandeste-te cum ai reactiona tu, daca el ti-ar spune asta.

- As aprecia ca mi-ar fi spus adevarul, m-am grabit s-o intrerupt.

- Chiar asa? Cunoscandu-te, eu nu as fi chiar atat de sigura. Ti-am dat un sfat, esti libera sa-l urmezi daca vrei sau nu.

- Stiu, apreciez. Te voi anunta curand in legatura cu ce o sa fac.

     Am inchis, bucurandu-ma de restul calatoriei intr-o liniste sparta doar de zgomotul ploii care se lovea de capota masinii. Brusc ma simteam mai obosita decat fusesem intreaga mea viata, iar ceea ce-mi spusese Julia imi crease si mai multe griji. Nici nu am observat cand masina s-a oprit, soferul fiind nevoit sa-mi atraga atentia. L-am platit cat de repede am putut, iesind in graba in intampinarea ploii care ma infrigura rapid.

     Locul filmarilor era amenajat de-a lungul podului, adapostit de un cort urias pentru a proteja echipamentul de ploaie. Datorita vremeii neprietenoase, eram scutiti de prea multi curiosi nedoriti si totul putea sa decurga normal, dupa cum scria in program.