Jocuri Murdare - Volumul I

La inceput de final

       Ah, Hollywood – locul perfect unde te poti pierde in controverse, scandaluri strategice, drama, rochii facute la comanda si privilegiul de a pasi pe covorul rosu. Locul care naste cele mai multe vise, dar in acelasi timp si cel care le poate zdrobi in cel mai dur mod posibil. Locul unde premirea unui film incepe cu multa agitatie si se termina cu poze editate in ziarele de scandal, acelasi loc care iti rezerva cele mai nebunesti “after-party-uri”, dupa care te trezesti mahmur si tot ce-ti doresti sa faci e sa verifici internetul pentru o scurta recapitulare – in cazul in care memoria ta refuza sa ofere informatii.

     Los Angeles-ul a ramas asa cum mi-l aminteam, atunci cand am plecat cu sase luni in urma. Insorit si plin de viata. Schimbarea era mai mult decat benefica, cu toate ca uneori duceam dorul aerului rece al Londrei.

     Avusesem parte de un zbor placut cu avionul particular al domnului Yin si urma sa fiu dusa acasa de un sofer cu o limuzina adevarata. Nu era ca si cum nu mai avusesem parte de un tratament de acest gen, doar ca avand in vedere noiile schimbari care aparusera in viata mea, aceste atentii venite din parte sefului meu se dovedira a fi ceva de care aveam nevoie. Auzisem ca era foarte incantat de film si se pregatea intens de premiera. Acest lucru ma bucura enorm si tot ce imi doream era sa vad succesul de care se va bucura atat munca mea cat si cea a lui Robert.

     In fata aeroportului, limuzina astepta stralucind intens in bataia soarelui. Soferul imi deschise portiera, salutandu-ma cu o usoara inclinare a capului si ma lasa sa ma strecor pe bancheta din spate, rasfatandu-ma cu un pahar rece de sampanie, in timp ce el se lupta cu valizele mele, asezandu-le in portbagaj.

     Pe tot parcursul drumului m-am gandit nerabdatoare la apartamentul meu, simtind dorul de casa cum ma cuprinde din ce in ce mai mult, cu cat ne apropiam mai repede. Ardeam de nerabdare sa-mi despachetez lucruriile si imi doream ca pentru o perioada sa nu mai am nevoie de toate acele valize care devenisera componente importante in viata mea. Insa, stiam ca odata ce se va termina premiera, voi fi nevoita sa-mi ingramadesc din nou hainele in ele, fiind determinata sa-mi vizitez familia.

     Nu am locuit din totdeauna in Southeast Los Angeles, dar mi-am dorit asta aproape imediat dupa ce agentul imobiliar mi-a prezentat cateva poze cu apartementul. Stiam ca trebuie sa fie al meu si nici macar nu mi-a pasat de toti acei bani pe care i-am investit fara sa clipesc.

     Limuzina a opri lin in fata blocului si inainte sa-mi dau seama ca am ajuns, soferul a veni sa-mi deschida portirera si sa ma ajute sa cobor. Date fiind circumstantele, am aceptat oferta lui, clatinandu-ma putin in noii mei pantofi, asa numiti instrumente de tortura.

     M-a urmat in liniste pana in fata apartamentului, asigurandu-se ca nu trebuie sa depun vreun efort la cararea valizelor. Eram fericita ca nu trebuia sa ma intalnesc cu unul din vecinii mei. Nu realizasem pana acum, dar toata calatoria ma epuizasese si aveam nevoie de putina odihna inante sa ma intorc in jungla orasului.

     Mi-am cautat grabita cheiile in geanta, fara sa-mi dau seama la ce imi foloseau toate acele servetele, pliante, creioane, farduri si alte nimicuri. Nu faceau decat sa-mi ingreuneze treaba de fiecare data cand avem neaparata nevoie de ceva. Intr-un final am reusit sa dau de urma cheiilor, deschizand usa incantata.

- Multumesc, i-am spus soferului dupa ce imi lasa valizele pe hol facandu-se apoi nevazut.

     Fusesem atat de ocupata ca nu realizasem cat de dor imi este de casa. Totul era asa cum il lasasem inainte sa plec. Am trecut prin bucatarie, obervand beculetul rosu de la telefon cum clipeste energic, fiind totodata invaluita de amintiri. Am deschis fereastra, si un mic obiect de pe masa imi atrase atentia: scrumiera improvizata. Nu mai aveam nevoie de ea, asa ca am aruncat-o in cosul de gunoi fara sa regret.