Devil eyes

Unsprezece

-Buna, Rose.

O privesc pe frumoasa fata cu bucle satene, in timp ce se aseaza la masa pe scaunul neocupat de langa Sean. Mi-o amintesc foarte bine - o pata neagra pe fundalul alb al adolescentei mele. Cu frumusetea ei impecabila si statutul social, o perfectiune intre imperfecti. Sau cel putin asa se considera ea. Acul in carul cu fan, frumos si stralucitor, dusmanit intre atatea paie uscate de soare. Nu facea nici gand parte din grupul meu de prieteni, dar era in orice caz o problema in viata mea personala, pentru ca era defapt detinatoarea de drept a iubitului meu - adica logodnica lui. De ce? Pentru ca asa hotarasera parintii celor doi.

Deci, se pare, dupa parerea adultilor, ca eram o simpla intrusa, o hoata a ceea ce nu imi era defapt predestinat. Dar ceea ce nu au stiut ei e ca nu banii construiesc iubirea; iubirea se impleteste singura, fara sa ceara voie sau sa intrebe macar de instructiuni. Isi alege doua suflete si le pecetluieste intre ele cu o legatura greu de rupt. Sau poate imposibil.

Totusi, nu a fost ea dintotdeauna. Eram eu, chiar si pentru parintii lui, ma placeau mult, eu eram aleasa. Ei insisi imi erau ca o mama si un tata, familia lui era si familia mea, si invers. Tineam la ei, erau oameni de treaba. Vedeam cu cata iubire si respect isi priveste Sean parintii, si nu puteam sa nu-i privesc si eu intocmai. Aceea zi fericita de vara, imortalizata de Jess in poza aceea frumoasa, a fost unul dintre ultimele momente cand aveam sa-i mai vad pe domnul si doamna Miller pasind la noi in casa.

Apoi, legatura dintre familiile noastre s-a rupt, odata cu tragedia. Defapt, pot spune ca s-a rupt atunci si legatura dintre noi doi. Sau poate asa credeam. Cand am revenit la scoala, agatata de el, la fel ca in momentul de fata, era minunatia liceului, Rose, care zambea satisfacuta, in timp ce iubitul meu era distrus in totalitate. Era afectat in urma a ceea ce se intamplase, la fel ca toti ceilalti. Cand i-am vazut, era sa lesin, in fata tuturor colegilor. Oricum eram deja distrusa pe plan psihic. Daca nu era Clarissa langa mine, probabil m-as fi prabusit in fata tuturor. Pana la urma oricum am cazut, dar dupa ce am ajuns in baie. M-am lasat pe langa perete, ajungand sa stau jos pe gresie, gata sa fac un atac de panica.

Apoi, in cantina, cand mi-am conectat privirea cu el dupa ce ma holbasem aproape neincetat,  mi-a transmis tot ceea ce era deajuns: regret. Eram constienta ca statea in celalalt capat al salii de mese, langa noua lui iubita, si ca toti se holbau cand la mine, cand la el. Apoi si-a intors privirea. Clarissa a venit la masa langa mine, privindu-ma incurcata, dar cand am dat sa o intreb ceva, si-a indesat in gura aproape toata mancarea. M-am incruntat incepand sa mananc si eu. Tot nu intelegeam cum de Sean ma abandonase atat de repede. Clarissa era la fel de agitata si cand s-a ridicat sa plece, dar am prins-o de mana, si m-a privit speriata.

"Clarissa, ce ai? "

"Nimic."

"Te rog, spune-mi. Nu o sa te las sa mergi la ora", i-am spus hotarata.

"Crede-ma, e doar o barfa, nu am auzit mare lucru, poate nici macar nu e adevarat."

Incerca sa ma induplece sa o las balta. Vazand privirea ostila din ochii mei, a privit in jos si a oftat.

"Bine. Dar sa nu ma invinovatesti dupa, poate nici macar nu e adevarat. Am auzit... Cu totii spun ca Rose e acum logodnica lui."

Si, in acel moment, am simtit cum lumea imi cade in cap si mi s-a facut brusc rau. Am cazut zgomotos pe scaun, atragand atentia tuturor celor prezenti.

"Ali? Deschide ochii, Alissa!" a strigat ea panicata.

"Sunt... Bine", am reusit sa ingan, in timp ce incercam sa imi alung ameteala brusca.

O mana puternica mi-a luat palma, asezandu-mi bratul peste umarul lui. Am incercat sa protestez, dar nu mi-a iesit.

"Las-o!" a poruncit Clarissa, dar sustinatorul meu a marait furios.