You can't read my mind

Capitolul 2

- Buna... spun eu timida

- Buna seara. spune acel tip pe un ton dur

Ma sperie omul asta... Este ciudat. La inceput parea calm, iar acum, este ca un monstru insetat de control si autoritate

Ma foiesc in pat, iar la primul pas pe care il face, tresar puternic. Inima imi batea cu putere, iar sangele imi pulsa nebunesc prin vene. Mai inainteaza un pas si ma trag mai in spate, pe pat. Ceva imi spune sa plec de acolo, ca el imi va face rau.

- Nu te teme, fi curajoasa, rezista.

- Sa rezist? Tu te auzi macar?

- Ramai calma! spune tipul, iar apoi dispare ca si o umbra

Ceva ma trage inapoi. In lumea reala. O durere. Sunt legata. Legata de un scaun de fier. Nu este prima oara cand ma aflu in acest loc. Aici ajung cei care fac rau, sau care nu asculta. Scaunul cu electro-socuri. Durerea este insuportabila, odata ce curentul iti intra in corp.

- Ce caut aici? intreb eu catre una din asistente.

- El a cerut. imi raspunde femeia fara a se uita la mine

- El. Cine e el?

- Domnul Salkavik. spune asistenta luand o siringa in mana

- Cine este acest om? Ce am facut? Nu sunt vinovata de nimic! Da-mi drumul! tip eu cand vad ca asistenta se apropie de mine.

Aceasta imi injecteaza serul in vena de la gat, contrar dorintei mele. Vroiam sa scap, dar eram legata de acel scaun. Orice miscare a mea era pedepsita aspru.

- Sti ce urmeaza, nu? intreaba asistenta

Stiam, dar nu vroiam sa ii spun. Capul meu era indreptat spre pamant, iar lacrimile imi curgeau incet, facand ca toata actiunea sa para un chin

- Raspunde! tipa femeia la mine

- Da... raspund eu aproape soptit.

Apoi, odata cu raspunsul meu, chinul a inceput. Curentul trecea prin mine, iar inima primea socuri aproape insuportabile. Durerea era puternica. Ma durea tot corpul. Stiam ca nu este bine sa am lacrimi pe fata, dar era insuportabil. Pleoapele imi deveneau tot mai grele. Nu mai pot face nimic. Poate o sa mor de data asta... Cine stie? Macar sa ii indeplinesc dorinta acelui Salkavik. Doar de asta m-a adus aici: sa ma chinuie ca pe un caine...