Ajung în clasă obosită și respirând scădent. Pentru o secundă îmi duc mâna la piept, așezând palma în dreptul inimii și o ascult cum bate lent.
Atât de lent încât panica mă cuprinde imediat.
Dar o ascund.
Cu mâna liberă îmi scot telefonul din buzunar și o apelez pe mama înghițind în sec.Dar nu răspunde. De ce am crezut că mă pot baza pe ea vreodată?
Deși picioarele îmi tremură, mă oblig să mă mișc până la banca mea.
Dar ma deschilibrez și închid ochii strâns așteptând impactul cu podeaua.
Dar simt o atingere pe brat și spate.
Deschid ochii și te văd.
Atât de frumoasă...
Ești reală?
Sau... mintea mea îmi joacă feste?
CITEȘTI
𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]
Storie brevi𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 ✨ Proză scurtă | GxG ♡ 𝘌ș𝘵𝘪 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘧𝘳𝘶𝘮𝘰𝘢𝘴ă î𝘯𝘤â𝘵 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘰𝘳ă 𝘱𝘦𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵ă 𝘤𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘶𝘯 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘥𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶. 𝘛𝘶.. 𝘵𝘶 𝘮ă ț𝘪𝘪 î𝘯 𝘷𝘪𝘢ță. 𝘛𝘶...