✦ opt

35 6 0
                                    

Ajung în clasă obosită și respirând scădent. Pentru o secundă îmi duc mâna la piept, așezând palma în dreptul inimii și o ascult cum bate lent.

Atât de lent încât panica mă cuprinde imediat.

Dar o ascund.
Cu mâna liberă îmi scot telefonul din buzunar și o apelez pe mama înghițind în sec.

Dar nu răspunde. De ce am crezut că mă pot baza pe ea vreodată?

Deși picioarele îmi tremură, mă oblig să mă mișc până la banca mea.

Dar ma deschilibrez și închid ochii strâns așteptând impactul cu podeaua.

Dar simt o atingere pe brat și spate.

Deschid ochii și te văd.

Atât de frumoasă...
Ești reală?
Sau... mintea mea îmi joacă feste?

𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum