𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]

✦ optsprezece

Simt o atingere pe mână și îmi deschid ochii somnoroasă. Apoi te văd pe tine. Încerc să mă ridic din nou, însă îmi arde tot corpul. Arde cu durere.

Tot ce pot face este să gem din cauza durerii și să închid ochii. Oricât de mult vreau să te privesc, nu sunt pregătită să văd mila din ochii tăi.

Tu îmi ridici capul puțin, punând încă o pernă dupa cap și durerea se mai risipește, lăsând în urmă doar o stare de rușine și lacrimi în colțul ochilor.

Să te las să mă vezi așa... neajutorată și plină de durere... este prea mult pentru mine.

Apoi vocea ta de înger acaparează toată camera.

— Ești foarte puternică pentru cineva care nu poate zâmbi acum.

Cuvintele îmi răsună în minte minute bune. Sunt puternică? Chiar crezi că nu sunt o lașă care va muri? Îmi adun puterea pe care o mai am și deschid ochii, văzându-te pe tine aproape de mine.

Oare... visez? Dacă mintea mea îmi joacă feste și tu nu ești aici, de fapt?

Dacă... iubirea pe care ți-o port m-a făcut să cred că ești în casa mea acum și că mă ții de mână?

— Myung-Hee? șoptesc fără glas.

— Chiar eu, scumpo, te aud din nou și sunt pregătită să cred că, de data asta, totul e adevărat.

Nu am înnebunit, nu?