𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]

✦ nouăsprezece

— Îmi pare rău că nu am venit mai devreme dar am avut orele, spui, încercând să te acuzi.

— Nu, nu, este în regulă! Vă înțeleg....

Tu te apleci peste mine, dându-mi la o parte părul negru de pe față și dându-l după ureche. Aparatul începe să sune disperat lângă noi, iar eu mă îngrozesc când îmi amintesc că încă e pornit și că tu poți vedea cum îmi bate inima acum..

In schimb, zâmbești. Zâmbetul care îmi dă putere, îmi este destinat doar mie de această mie. Nu colegilor mei de clasă, ci mie...

— Eu.. trebuie să beau apă, spun prima scuză care îmi vine în minte și întind mâna spre noptieră, unde am paharul de apă.

Dau tot lichidul pe gât, disperată să nu mă fac mai mult de rușine decât m-am făcut deja.

Tu mă privești în continuare, dar nu înțeleg dacă am ceva pe față sau pentru că... nu! Imposibil!

Nu există iubire reciprocă aici!