Se spune că fiecare om are îngerul său păzitor. Atunci, al meu unde e? E mereu în vacanță? Doarme?
De ce m-a lăsat să mă îndrăgostesc de tine.. de o fată și, în al doilea rând, de profa mea?
A trecut un an de când predai la clasa mea și, sincer, veneam la liceu și când îmi ardea pieptul de durere.
Dar durerea se făcea dispărută odată cu prezența ta în clasă.
De fiecare dată, tu mi-ai fost medicament.
Dar cine să știe asta?! Cine să știe că datorită ție trăiesc acum?
Că datorită ție, inima mea prinde putere să bată în piept, când e obosită.. cine să știe că zâmbetul tau îmi ridică moralul?!
Nimeni. Doar eu știu. Și așa va rămâne pentru totdeauna.
CITEȘTI
𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]
Conto𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 ✨ Proză scurtă | GxG ♡ 𝘌ș𝘵𝘪 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘧𝘳𝘶𝘮𝘰𝘢𝘴ă î𝘯𝘤â𝘵 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘰𝘳ă 𝘱𝘦𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵ă 𝘤𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘶𝘯 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘥𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶. 𝘛𝘶.. 𝘵𝘶 𝘮ă ț𝘪𝘪 î𝘯 𝘷𝘪𝘢ță. 𝘛𝘶...