— Domnule Lee! Nu-mi puteți spune asta! Țip, ridicându-se în picioare nervoasă și aproape gata să plâng în fața lor.
Mama se ridica și ea în picioare, încercând să mă consoleze. Însă eu mă îndepărtez de ea.
Nu. Nu renunț.
— Înțelege că efortul și stresul a avansat boala deja prea mult! În curând vei sta la pat din cauza inimii, Rosen! Vei muri mult mai repede dacă nu renunți la liceu!
Nu-mi pasă! Nu îmi pasă că voi muri mai repede! Nu moartea mă sperie, ci faptul că nu te voi mai vedea pe tine...
— Vă rog, nu-mi faceți asta... nu-mi distrugeți și timpul rămas.. măcar acum lăsați-mă să decid singură pentru mine.. iar decizia mea este definitivă: Nu voi renunța la liceu!
Încă sunt în stare să vin acolo unde ești tu în fiecare zi.

CITEȘTI
𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]
Cerita Pendek𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 ✨ Proză scurtă | GxG ♡ 𝘌ș𝘵𝘪 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘧𝘳𝘶𝘮𝘰𝘢𝘴ă î𝘯𝘤â𝘵 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘰𝘳ă 𝘱𝘦𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵ă 𝘤𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘶𝘯 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘥𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶. 𝘛𝘶.. 𝘵𝘶 𝘮ă ț𝘪𝘪 î𝘯 𝘷𝘪𝘢ță. 𝘛𝘶...