My young teacher \Yoonmin\

💜1💜

Era noapte. Ultima noapte din vacanța mare. Mă plimbam singur cu căștile pe cap pe aleile pustii din parcul din apropierea casei. Mă pun pe o bancă și privesc cerul înstelat dar nu după mult timp simt picături care cad ușor din cer. Nu mă sperii și nici nu mă grăbesc spre casă. Din potrivă. Stau în continuare pe bancă. Iubesc să stau afară în ploaie. Oricum nu îi pasă nimănui dacă sunt sau nu acasă. Nu am pe nimeni... Sunt singur...

Stau în fața lacului și mă gândesc. Mă gândesc la ai mei...

Bunicii mei au murit înainte să mă nasc eu, deci nu i-am cunoscut.

Tatăl meu... A murit când aveam doar 4 ani iar mama a rămas văduva cu 2 copii... Eu și fratele meu Hoseok. Dar după doi ani de la moartea tatălui... Mama a descoperit că are cancer la plămâni și a murit de ziua mea când am împlinit 10 ani iar fratele meu avea 22 ani.

Ne-a adoptat mătușa Haeun dar ne-a dat afară din casa. Hoseok are acum 27 ani și este foarte protectiv cu mine.

Primesc un mesaj care imi distrage atenția de la toate gândurile mele. Era pe grupul clasei. Doamna dirigintă ne-a scris că intră în concediu medical, ceea ce înseamnă că se va schimba diriginta.

Urma să avem un diriginte. Cel mai tânăr profesor din școală. Cu el vom face fizică și matematică. Din câte am înțeles, are 27 de ani. La fel ca Hobi.

Având în vedere faptul că este 00:00 noaptea decid să mă duc spre casă.

Ajung, îmi fac rutina de seară și mă culc.

A doua zi dimineața mă trezesc devreme și mă pregătesc de școală.

Ajung la școală și mă pun în penultima bancă. Asta era cea mai bună. Nu mă vedea nimeni dacă copiez la teste sau dacă stau pe telefon. Dar eu nu fac d-astea.

După puțin timp vine și Taehyung. Fostul meu iubit. Hoseok nu stie ca am fost împreună cu Tae. De fapt nu știe de nici unul. El nu mă lasă cu iubite până la 20 de ani dar nu știe nici că sunt gay.

Gândurile mele sunt întrerupte când simt o mână pe umărul meu. Era noul diriginte.

Yg: Bună ziua! Am intrat în clasă așa că te rog să fii atent!
Jm: Îmi pare rău, domnule!

Mă uit în pământ neavând curajul să mă uit la el. Nici nu știam cum arată.

Yg: Ridică-te în picioare și uită-te la mine când vorbesc cu tine.

Îmi spune cu o voce ordonatoare. Îmi venea să plâng dar nu las lacrimile să iasă la iveală. Am intrat în little space și îmi era frica să vorbesc.

Mă ridic în picioare dar nu ridic privirea. Mă uitam la pantofii lui negri.

Yg: AM SPUS SĂ TE UIȚI LA MINE CÂND VORBESC CU TINE!

Îmi spune cu o voce superioară. Ridic privirea uitandu-mă în ochii lui. De fapt... Mă uitam... La frumusețea sa ... Era... Așa drăguț. Cred că m-am îndrăgostit. Dar asta nu e bine... Nu e bine de loc...

Yg: Bun. Te poți așeza înapoi. Când vorbesc cu oricare dintre voi să vă ridicați în picioare și să vă uitați la mine nu la colegul aviator. S-a înțeles?
Toți: DAAAA!
Yg: Bun.

Se duce la catedră.
Yg: Să mă prezint. Numele meu este Min Yoongi și voi fii noul vostru diriginte și în același timp voi fii și profesorul vostru de fizică și matematică. Rândul vostru să vă prezentați.

După scurt timp ajunge și la mine. Eu nu fac nimic doar mă ridic în picioare.

Yg: Prezinta-te!

Încerc să intru înapoi în Big Space.

Jm: Numele meu este Park Jimin și am 15 ani...
Yg: Jimin deci. Așa te cheamă. Noi doi nu o să ne prea înțelegem.
Jm: Îmi pare rău domnule...
Yg: Nu sunt așa bătrân să mi se spună "domnule". Spuneți-mi pe nume.
Jm: Bine...
Yg: Așa Jimin. Spune-ne ce lucrează parinții tai.

Când aud de ei intru iar în little space și cad în genunchi plângând. Nimeni nu știa că eu nu mai aveam părinți... Nimeni în afara de Tae care știa totul despre mine și Jungkook. El e prietenul meu cel mai bun.

Jungkook se ridică și vine repede lângă mine.
Jk: Nu trebuie să îl intrebați de părinți.
Yg: Îmi pare rău, dar de ce?
Îi fac semn să tacă pentru că nu îmi place ca lumea să știe așa multe despre mine.

Jk: Asta nu vă pot spune...
Yg: Înțeleg... Îmi pare r-
Jm: Pleacă! Lasă-mă!

Îl întrerup. Merge la catedră iar eu mă duc la baie să mă spal pe față și vine și Jungkook cu mine să mă consoleze.

Când ne întoarcem deja se sunase și puteam pleca acasă. Fiind prima zi ne-a lăsat mai repede acasă.

💜Va urma...💜