My young teacher \Yoonmin\

💜6💜

Obrajii lui luaseră o culoare de roșu aprins. Oare să îl ajută să scape din încurcătură? Deși vreau să afli de cine îi place... Nu. Trebuie să îl ajut. Dar cum? Vai... Știu. Dar nu îmi place ideea. Totuși trebuie. Ma duc și iau o sticlă de Soju și îi dau gât. Aish. Nu este bună. El era încă acolo cu scuza lui penibilă 'Nu plac pe nimeni' dar Tae nu voia să accepte. Deși nu ca nu voia să accepte. Știa și el. Mai iau o sticlă și o turn pe gât. La dracu. M-am îmbătat bine.

După ce golesc sticla, sparg cele două sticle goale. Nu a fost cea mai inspirată idee pentru că (,) câteva cioburi au intrat în mână mea, iar câteva în gleznă. Mai sunt și amețit. Aoleu. După puțin timp, câteva persoane vin lângă mine, printre care erau Și Jungkook, Tae și Yoongi.
Jk: Minnie. Ce ai facut?
Jm: Eu. Băut.

Nu puteam lega două cuvinte.

După vrei 5 minute, Yoongi se întoarce. Se dusese în baie să ia niște bandaje pe care le pune pe canapea, apoi ma ia stil mireasă, eu rostind la gestul lui, apoi ma pune pe canapea iar cu o pensetă, îmi scoate cu grijă cuiburile. Scanceam de durere.
Jm: Agh.
Yg: Stai să te bandajez. Știu că te doare dar stai blând. De te-a apucat să bei atât?
Jm: Eu salvat hyung din mâinile monstrului.
Yg: Dada. Bine. Înțeleg.
Jm: Yoongi?
Yg: Da?
Jm: Ești frumos. Te plac muuuult, mult, mult.

Atrag atenția câtorva persoane, iar Yoongi se uita la mine dintr-o dată. Terminase să îmi îngrijească rănile deci nu avea ocupație.

Yg: Ești beat.
Jm: Beat om și mic copil adevărat ei spun.

Yoongi și ceilalți rămân muți.

Yg: Mai bine ai merge acasă. Nu vreau sa te rănesc. Am iubită.
Jm: Dar eu mai bun ca ea. Eu iubit pe tine mai mult ca ea.

Jungkook mă ia de acolo și plecăm înainte ca el să mai apuce să spună ceva. Eram conștient de ce sic dar nu ma puteam controla.

Odată ajunși acasă, Jungkook ma strecoară în camera apoi coboară pentru a-l anunță pe Hobi ca am ajuns, și se întoarce cu un lighean.
Jk: În cazul în care vomiți.
Jm: Sunt bine, hyung. Serios.
Jk: Culca-te!

Nu după mult timp adormim.

De dimineata ma trezesc destul de târziu, iar Kooki nu era lângă mine, așa că ma ridic leneș din pat și cobor.
Jm: Neața.
Jk: Neața. Cum a dormit Prințesa?
Jm: Foarte amuzant, hyung. Ce să zic. Hobi unde e?
Jk: La cumpărături. I-am spus că nu te simti bine și a zis că merge să îți ia medicamente și ceaiuri.
Jm: Oh. Bine. Nu i-ai spus că am băut. Nu?...
Jk: Nu. I-am spus că ai mâncat mult și vomiți. Atât.
Jm: Oh. Mersi hyung.
Jk: Dar totuși. De ce ai băut atât?
Jm: Să te salvez. Am vazut ca ești panicat.
Jk: Mersi Minnie dar erau și alte variante.
Jm: Da... Dar aia a fost prima variantă care mi-a trecut prin cap.
Jk: Oh. Te inteleg. Acum du-te să faci un duș că miroși a băutură și să nu bănuiască Hobi ceva.
Jm: Bine hyung.

Zis și făcut. Plec spre camera totuși, destul de amețit, de unde îmi iau niște haine largi, apoi ma duc în baie și ma dezbrac ușor, apoi văd că sunt bandajat. Poate aseară eram conștient parțial, dar nu îmi aduc aminte ce am facut. Știu că m-am rănit, dar nu știu cine m-a bandajat. Decid să ignor rănile îngrijite, crezând că Jungkook le-a curățat, și întru în duș, unde las picturii de apă nici rece, dar nici caldă să curgă pe mine. După aproximativ 15 minute în care am stat așa și m-am uitat intr-un punct inexistent, decid să ies din duș, apoi ma sterg pentru a ma putea îmbrăca.

Jk: Mai ai mult hyung?
Jm: Acum ies. Ce e?
Jk: Hobi, bănuiește că ai băut.

La auzul acestei propoziții, ies din baie mai ceva că un titirez și fug jos.
Jm: Oh. Hey Hobi
Jh: puiul meu. Cum ești?
Jm: Sunt ok. A fost mâncare groaznică acolo. Ew.
Jh: Of piticul de tine. Mereu ai fost sensibil la mâncăruri
Jm: Da... Hyung. Ma duc să îmi fac temele și să ma pregătesc de școală. Mâine am ore grele.

Spun și dispar în cameră, iar nu după mult timp, Kookie pleacă spre casa lui

💜Va urma...💜

𝔸𝕞 𝕟𝕖𝕧𝕠𝕚𝕖 𝕕𝕖 𝕠 𝕡ă𝕣𝕖𝕣𝕖 𝕝𝕒 𝕔𝕒𝕣𝕥𝕖𝕒 𝕒𝕤𝕥𝕒, 𝕧ă 𝕣𝕠𝕘. 𝕊𝕚𝕞𝕥 𝕔ă 𝕖 𝕠𝕣𝕚𝕓𝕚𝕝ă ș𝕚 𝕞𝕟𝕒. 𝔹𝕪𝕖𝕓𝕪𝕖. 𝕊𝕡𝕖𝕣 𝕤ă 𝕧ă 𝕡𝕝𝕒𝕔ă. Ș𝕚 𝕚𝕘𝕟𝕠𝕣𝕒ț𝕚 𝕘𝕣𝕖ș𝕖𝕝𝕚𝕝𝕖. 𝕊𝕦𝕟𝕥 𝕕𝕖 𝕝𝕒 𝕒𝕦𝕥𝕠𝕔𝕠𝕣𝕖𝕔𝕥𝕠𝕣 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕔𝕠𝕣𝕖𝕔𝕥𝕖𝕒𝕫ă 𝕘𝕣𝕖ș𝕚𝕥.ℕ𝕦 𝕒𝕞 𝕔𝕙𝕖𝕗 𝕤ă 𝕔𝕠𝕣𝕖𝕔𝕥𝕖𝕫 𝕒𝕦𝕥𝕠𝕔𝕠𝕣𝕖𝕔𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝 𝕒𝕔𝕦𝕞. Ș𝕚 𝕟𝕦 𝕡𝕣𝕖𝕒 𝕔𝕣𝕖𝕕 𝕔𝕒 𝕧𝕠𝕚 𝕔𝕠𝕣𝕖𝕔𝕥ă 𝕔𝕒𝕣𝕥𝕖𝕒 𝕒𝕤𝕥𝕒 𝕧𝕣𝕖𝕠𝕕𝕒𝕥ă. ℙ𝕠𝕒𝕥𝕖 𝕡𝕖𝕤𝕥𝕖 𝟜-𝟝 𝕒𝕟𝕚 𝕔â𝕟𝕕 𝕠 𝕤ă 𝕦𝕚𝕥𝕒𝕥 𝕕𝕖 𝕖𝕩𝕚𝕤𝕥𝕖𝕟ț𝕒 𝕖𝕚 ș𝕚 𝕠 𝕤ă 𝕠 𝕘ă𝕤𝕖𝕤𝕔 𝕕𝕚𝕟 î𝕟𝕥â𝕞𝕡𝕝𝕒𝕣𝕖. 𝔸𝕟𝕪𝕨𝕒𝕪. Byebye💜