Diriginta lui Jimin intra intr-un concediu medical. Aceasta fiind înlocuită de proaspătul profesor Yoongi. El fiind cel mai tânăr profesor din școala
Oare se v-or îndrăgosti unul de altul?
Capitole scurte ca da
Dacă sunt greșeli gramaticale sau cev...
Jm: Eu... Yg: Acceptă. Te rog. Jm: Vei avea probleme din cauza mea. Yg: Nu imi pasă. Vom avea grijă. Ok? Jm: Atunci accept.
Noi zâmbim cât ne uitam unul în ochii celuilalt iar eu îl iau în brațe pe piticot. Jm: Dar va fii secret... Nu? Yg: La școală, da. În rest- Jm: Nu. Mereu. Adică peste tot. Te rog. Yg: Dacă tu așa vrei... Jm: Mulțumesc!
Spune aproape șoptit apoi ma îndepărtez de el. Yg: Mergem la școală? Jm: Dap.
Ne pregătim încet începând fiecare cu rutina lui zilnică, eu mergând să îmi fac un dus cât Jimin își căuta de îmbrăcat prin dulapul meu pentru a nu merge două zile cu aceleași haine. Când ies din duș, intră el cu hainele în mână și un prosop pe care l-a luat de unde i-am indicat eu. Când suntem gata, mergem spre școală chiar dacă cel mic nu avea nimic la el înafară de telefon. El merge în clasă iar eu în cancelarie pentru a lua catalogul, sau mai bine spus "moartea cu coasa" dar în loc de coasa "moartea cu notele", urmând să merg în clasa unde aveam ora abia după ce se sună. Azi nu se întâmplase nimic interesant. În clasa mea, Tae, Jungkook și fata nouă erau absenți, Jimin era în sfârșit atent la ore iar eu am putut preda liniștit. Cu mici erori uneori când începea câte unul să deranjeze ora cerând tema la următoarea ora sau discuții despre viața lor personală. După ore, îl aștept pe Jimin în fața școlii având în vedere faptul că azi terminam de Predeal la aceeași oră la care el termină orele. Nu aștept mult, că el iese mai ceva ca un cartea din școală și se oprește în fața mea. Jm: Am dat de dracu. Yg: Unu la mâna, limbajul, doi, ce s-a întâmplat? Jm: Cum să îi explică eu la Hobi de ce nu am fost acasă? YG: Simplu. Ai dormit la un prieten de al tău și ai uitat să îl anunți. Jm: Ar merge... Dar nu cu Hobi. YG: Hm... Nu știu. Te duc acasă? Jm: Nu. Merg singur, mersi. Măcar am mai mult timp să găsesc o scuză convingătoare. YG: Sigur. Dar... Ți-a scris ceva sau...? Jm: Aaaa. Nu. Știi. Numa' cred că 37 de apeluri pierdute și vreo 347 de mesaje necitite doar de la el. Nu e prea mult. YG: Oh... E cam vina mea... Jm: Nu. Eu trebuia să fiu mai grijuliu. Oricum. Papa. Ne auzim la telefon... Dacă nu mi-l confiscă Hobi. YG: Bine. Aștept un telefon de la tine. Pa. Jm: Pa.
Spune apoi o ia la pas grăbit spre casă, iar eu o iau în direcția opusă spre casă. Sper să nu aibă probleme din cauza mea.
Povestea Jimin
Merg spre casă cât deschid conversația cu Hobi. O să am probleme. Îi scriu să știe că mai am puțin și ajung.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă tot gândesc la o scuză bună... Oare să îi spun adevărul? Oare să îl ignor? Îmi e frică de ce va fii. Știu că nu mă lasă afară dar totuși. Poate să mă bată. Să mă pedepsească. Of. Nici nu mi-am dat seama când se trecut timpul iar eu ajung în fața casei tremurând până în măduva oaselor. Intru încet sperând să nu fiu auzit, și mă descalț la fel de încet dar ghinionul meu. În spatele meu deja era o anumită persoană care își încălzise cureaua. Jh: Unde ai fost? Jm: Cine se scuză se acuză... Jh: Mhm. Vezi că știi? Treci în camera ta. Am ceva de rezolvat, dar după... Jm: Bine...
Eu fac întocmai și fug în cameră, apoi mă arunc în pat și îl sun pe Yoongi să îl anunț că am ajuns și că totul e în ordine chiar dacă îmi tremura până și vocea pentru ce avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu dar nu voiam să îl necajesc și pe el. Nu voiam să mă plâng lui având în vedere faptul că nu suntem împreună de prea mult timp și aș fii toxic probabil. Incheiem apelul când ușa se deschide larg și pe ea intră persoana pe care nu o astoetam de loc. De ce trece așa repede timpul când nu aștept să se întâmple ceva? Dacă așteptam moartea mamei venea mai târziu. Sau cam asta se poate numi moarte. Jh: Vreau explicații.
