My young teacher \Yoonmin\

💜35💜

Tae: Putem încerca... Ok?
Jk: Hm?
Tae: Dacă nu mă simt comfortabil te voi anunța...
Jk: Promiți?
Tae: Da...

Autor pov

Jungkook nici nu mai stă mult pe gânduri și începe să se dezbrace, la fel încercând să facă și cu Tae, dar acesta se retrăgea încet.
Jk: Pui...
Tae: Nu vreau să mă vezi g-
Jk: Știi bine că te-am mai vazut.
Tae: Uh... Atunci nu vreau să o fac fără tric-
Jk: cea mai stupidă scuză pe care ai găsit-o.
Tae: Uh... Vreao sa o facem în pat...

Jungkook ascultă rugămințile lui Tae și merg direct în dormitor, dar în loc de o poziție perversă, acesta doar îl ia în brațe pe cel care mai avea puțin și plangea de frică.
Tae: De ce-
Jk: Iubire. De ce cauți scuze în loc să îmi spui că nu vrei? Nu te forțez, să știi.
Tae: Nu sunt scuze.
Jk: De ce nu ești sincer cu mine?
Tae: Tu vrei. Știu că vrei să facem... Mă pot forța, nu?
Jk: Ce prostii vorbești?
Tae: Nu e prima dată când... Se întâmplă ceva de genul...
Jk: Da, știu, dar niciodată nu se ajungea la mai mult.
Tae: Îmi e frica, Kook.

Cu astea fiind spuse, Tae începe să plangă la pieptul lui Jungkook, care deja îi mângâia capul.
Jk: My little boy...
Tae: De ce... Există s...
Jk: M... Păi, pentru a satisface nevoi. Pentru a ne putea înmulți. Plăcere-
Tae: Și toate astea sunt plătite cu durere, lacrimi, sânge, jucarii-
Jk: Mhm.. Tu alegi care parte o vezi. De ce nu vrei sa vezi partea plină a paharului?
Tae: e mai male...

Jungkook îi dă un sărut pe frunte, apoi îl face pe micuț să se uite la el
Jk: Noi alegem cât de plin vedem paharul, pui.
Tae: Dar dacă am rămas fără apă?
Jk: Îl umpli cu suc.
Tae: Ya! Daddy! Ce combinație ciudată! Cum să combini asa ceva? Ew.

Se fac auzite răsete ușoare dinspre  cel ce încerca să îl liniștească pe Tae, și aparent a reușit. Deja intrase în little space. Discuția perversă s-a terminat. Sau poate doar acum a început.
Jk: Ești mai bine?
Tae: Cât timp nu bagi șalpele ăla în mine...
Jk: Șar-? Ya! Pui
Tae: Ce? Sigul doale.
Jk: trebuie să băgăm reguli și pedepse...
Tae: Și tu esti little uneoli! Nu e colect. Și tu tlebuie să ai leguli!
Jk: Pui. Daddy nu intră des în little space.
Tae: Cu mine da!
Jk: Doar când îmi e greu. Știi asta.
Tae: Upf... Stiu... Daddy e bine acum?
Jk: Pui. Sunt bine, ok? Dar tu?
Tae: Huh?
Jk: Știi..  Discuția? Las-o baltă. Vorbim când vei fi băiat mare, bine?
Tae: Mhm... Putem dolmi ghemuiți?
Jk: Sigur puiule. Normal că putem.

💜Va urma...💜

Y'all. I'm back. Nu știu ce e cu mine. Like, cred că până la urma m-a prins din urma acea "despresie" de care spuneam. Dar s-au întâmplat mai multe. A fost cea mai nevară vară de când mă știu. Deși a fost cald, nu s-a simțit ca o vara. Mai degrabă, o lecție? Prea multe alegeri intr-un timp atat de scurt.
"Dacă chiar ai avea depresie, nu ai spune nimanui". Așa e? Nu aș spune? Poate mereu am zis, dar am pierdut si singura persoana care ma facea să uit că exista durere. Chiar știți cum e să nu mai aveți pe nimeni, dar totuși e plin de oameni pe langă voi? CHIAR știți?
Revenind la carte. Îmi e greu sa scriu. Am atâtea idei, dar totusi nu am nimic în cap. Scriu greu, capitole scurte, neinteresante și bune de nimic. Sper că într-o zi voi învăța sa scriu o carte calumea. Până atunci, mnah. Din greseli inveti, nu?
Bye gusy. Luv ya💜