My young teacher \Yoonmin\

💜21💜

Pov Tae

Suntem în luna Decembrie. Nimic interesant în acest timp. Aceeași rutină zilnică. Trezit, mâncat odată la trei zile, mers la școala și înapoi în pat. În tot acest timp, l-am ignorat complet pe Jungkook, la fel făcând și Jimin dar acesta mai încerca să ne împace. Asta credeam că o să fac și azi dar am avut un sentiment ciudat când l-am văzut. Nu ca în alte zile. De data asta era puternic și parcă ceva îmi înfige un cuțit direct în inimă. Dar cuțitul ăsta nu a fost infipt că am vazut sau auzit ceva. Pur și simplu. Un sentiment ciudat. Un sentiment că nu mai pot suporta. M-am mințit atâta timp că nu îmi pasă. Atâta timp m-am mințit singur că sunt bine, și am aflat adevărul pe care oricum îl știam. Minciuna e că o tencuială. Acoperă adevărul. Dar tencuiala asta a căzut. Și nu știu cât mai pot suporta.

În prezent, stau în banca mea iar Jimin lângă mine. Se holba la iubitul său care preda.
Tae: Salivezi.
Jm: Mai taci.

Noi radem cât de silențios putem, dar se pare că Yoongi nr aude. Vine lângă noi și se apleacă peste Jimin să îmi i-a caietul.
Yg: Să văd cât ați scris.

Acesta se uită în caiete, apoi la lasa înapoi dar cât "verifica" caietele, îi șoptește câteceva la Jimin. Eu aud dar alții nu.
Yg: Nu mai râde așa tare. Nu te pot acoperi mereu.

Apoi pleacă înapoi la catedra.
Yg: Am de făcut un anunț. Clasa 10 B. Ne vom cupla cu 10 A. În acea clasa, sunt prea puțini elevi din cauza anumitor lucruri. Mai mult de jumătate de clasă a fost transferată din cauza dirigintei. Așa că, ne vom cupla. Voi rămâne dirigintele vostru în continuare dar va fi mai complicat. De mâine, veți avea colegi noi. Probabil vă cunoașteți, probabil nu.

10 A era clasa lui Sun-Hi.  Sper din tot sufletul că ea s-a mutat. Dacă stă și în clasă cu noi? Oh. O omoară Jimin. Ce mai cadou înainte de Crăciun.
Yg: Bun. După cum știți, vine Crăciunul, și mă gândeam să facem Secret Santa.
Ira: Nu mai suntem copii.
Yg: Niciodată nu strică să te joci puțin.
Luna: Nu vreți domnu să ne jucăm noi doi?
Jm: Dacă nu taci, curvo, jur că îți sparg gura.
Yg: Gata. Bun. Cine face bilețelele?

Luna e singura care ridică mâna, dar când vede Jimin, face același lucru.
Yg: Bine. Jimin va scrie băieții, iar Luna fetele. Să nu va certați. Dar le scrieți începând de mâine după ce vin noii colegi.

Ei doi încuviințează din cap, apoi Yoongi vorbește iar.
Yg: Bugetul va fii până în 500 de lei.

Apoi ia markerul în mână, și scrie iar.

Ziua a trecut repede, acum stau în pat gândindu-mă la ce am simțit azi. A durut. Și a durut rău.

Adorm nu prea târziu dar mă trezesc pe la ora 3 tresărind din somn. Sentimentul ăla nu mă lasă nici să dorm. Ma ridic încet din pat și merg către micul birou care nu era prea departe de pat. Caut cuțitul care îmi Alina durerea sufletească, iar când îl găsesc început să trasez linii peste rănile formate acum ceva vreme.
Sângele se prelingea încet de pe brațele mele pe birou, lăsând o pată roșie pe lemnul acestuia. Mă uit la liniile roși până aud ușa deschizându-se, apoi o văd pe mama si îmi pun repede un halat pe mine panicat.
MT: TAE!
Tae: Mai încet, mamă.
MT: Ce făceai?
Tae: Nimic.
MT: Nu mă minți. Nu sunt proastă. Arată-mi mâna.
Tae: Mamă... Te rog. Nu.

Nu trece mult timp iar mama lui Lia, și a mea în același timp, vine și ea somnoroasă.

Mita: Iubire. Ce e cu nervii ăștia așa devreme?
MT: Stii ce face Tae?
Mira: Ce ai cu copilul?

Vine și ma ia în brațe dar îmi atinge mâna care acum ustura iar eu scânces.
MT: Uita-te la mâna lui.
Tae: Nu... Te rog. Nu-

Dar nu apuc să termine ce am de zis că Lia apare și ea.
Tae: Ce e aici? Întâlnire de familie?
MT: Da. Azi nu mergeți la școală. Stai și dai explicații.
T

ae: Mamă. Te rog. Nu ma simt în stare să dau explicații.

Pe fața mamei apar lacrimi.
MT: Bine Tae. Dar în weekend încearcă să te descarci. Bine?
Tae: Mhm.

Mama mă ia în brațe, apoi imi sărută fruntea.

După cam o oră, ajung la școală unde rămâne mult mai mulți ca deobicei.
Jk: Jimin. Nu știu ce o să faci, dar iti găsești alt loc unde să stai. Lângă mine va sta Sun-hi.
Jm: Kookie... Nu erai așa.
Jk: Asta este.

Jimin se pune lângă mine, iar eu îl iau în brațe. Știam că îl doare ca cel mai bun prieten al lui să se poarte așa. S-a abținut din greu să nu plângă,iar eu la fel. După câteva minute se suna, iar Profesorul apare în clasă.

💜Va urma...💜