My young teacher \Yoonmin\

💜12💜

Pov Jimin

După ore, mă duc pe acasă pe furiș și mă schimb de hainele de școală în unele mai lejere. Lejere dar drăguțe. Mă dau cu parfum și mă mai pregătesc cât de cât, apoi cobor cât de încep pot. Aud o ușă care se deschide.
Jh: Unde mergi?
Jm: Cuu... Hm... La plimbare.
Jh: Cu cine?
Jm: Un prieten.
Jh: Cu cine te întâlnești?
Jm: Of. Fie. Ies cu diru. Am luat notă mică și merg să vorbesc cu el depsre meditații...
Jh: Ce nota?
Jm: Una mică...
Jh: Bine. Voi vorbi eu cu el. Dar poți să mergi dacă vrei.

El intră înapoi în camera lui, iar eu plec din casă spre locul unde am spus că ne vom întâlni. El era acolo și stătea pe telefonul său.
Jm: Bună~
YG: Bună Jimin.
Jm: Mă scuzati că am întârziat.
YG: Stai fără griji. Despre ce ai vrut să vorbim?
Jm: Astăzi... Eu... De fapt

Sunt întrerupt de telefonul lui care sună.
YG: Este fratele tău. Iartă-mă o secundă.

El răspunde la telefon, asta făcând să oprească vibrațiile telefonului.
YG: Bună ziuă
...
YG: Meditații? Sigur. Pai 75 pe oră costă.
...
YG: Sigur. Păi doar lunea pot.
...
YG: Poate începe de azi.
...
YG: la revedere!

Acesta încheie apelul
YG: Ce ai vrut să îmi spui?
Jm: Nimic... Adică... Doar să ne plimbăm.
YG: Oh. Bine. Ne plimbăm juma' de oră apoi vii la meditații. Da?
Jm: Mhm.

Mergem în parc, unde ne plimbăm printre copacii colorați, fiind toamnă. Era frumos. Din instinct îl iau de mână cât ne plimbăm pe marginea lacului frumos amenajat. După aproximativ 20 de minute, mergem la el, dar eu nu aveam nimic la mine. Ghiozdan, penar sau măcar caiete.
Jm: Știți... Nu am caiete la mine. Adică nu am nimic la mine.
YG: Nu e problemă. Îți dau eu.
Jm: Bine... Cred.

Intrăm în curtea casei. Casa era una albă cu acoperiș cărămiziu. Prin curte erau flori care acum nu sunt înflorite din cauza anotimpului printre gazonul proaspăt.
Jm: E casa ta? Sau a... Ei?
YG: Este a noastră. A mea și a ei.
Jm: Oh... E frumoasă.
YG: Mulțumim!
Jm: Dar cine a cumpărat-o? Adică...
YG: Eu. Când ne-am mutat împreună.

Casa "lor"... Superb...
YG: Ești OK? Pari abătut.
Jm: Da. Sunt bine.
YG: Ești trist? Nu te simți bine?
Jm: Nu nu... Sunt... Bine

Mergem in casă unde totul era fixat pe o culoare de alb spre crem.
Noi mergem intr-o cameră separată unde eram doar noi doi.
YG: Vrei să facem testul de azi?

Eu doar mormai un "Mhm" după care îmi dă testul meu. Îmi spune să fac toate exercițiile, iar apoi îmi dă niște foi și un pix. Îmi dă voie să deschid telefonul pentru a-i scrie la Hobi că sunt la meditații, apoi îmi spune să deschid aplicația "calculator" să nu pierd vremea. Eu fac întocmai și încep să rezolve exercițiile.
Jm: La exercițiul ăsta... Nu inteleg...
YG: Timidule. Hai să îți explic. Întâi aflii înălțimea unui pătrat din cub, apoi unghiul MOP pentru a folosi ce ati învățat intr clasele mai mici la cub.
Jm: Mulțumesc.

Fac exercițiile întrebând timid la cele pe care nu le știam, iar fără să îmi dau seama, timpul a  trecut dă uns. Mă simțeam în siguranță aici. Mă simțeam în largul meu. Și în camera aceasta mirosea a... El. Când termin, ies din casă că mai apoi să merg la poartă.ma uit la el și îi fac cu mână, apoi plec. În fața porții, era Hobi și mă aștepta. Eu urc în mașină și îl salut, apoi plecam spre casă iar eu închid încet ochii.

Când ajungem,  cobor din mașină și îl văd pe Yoongi. Era aici? De ce? El vine spre mine și mă sărută din senin fără să îmi spună nimic. Eu îi răspund sărutului cu frică de Hoseok, dar acesta doar ne aplauda. Când ne despărțim din sărut, îl privesc în ochi. Îl aud pe Hoseok dar nu îl bag în seamă. Acesta mă striga din nou, și din nou, dar eu îl aud în ecou din ce în ce mai tare.

Deschid ochii și mă uit în jur. Eram încă în mașină. Am visat...
Jh: Am ajuns. Ești ok? Ai pățit ceva?
Jm: Nu. Sunt bine. Sunt perfect. Altceva?
Jh: Știi că îmi poti spune orice. Nu?
Jm: Dă. Știu. Acum lasă-mă. Sunt bine.

Eu cobor din mașină și merg în casă, la fel făcând și el dr o luăm în direcții diferite, eu mergând în cameră iar el în bucătărie. Mă arunc în pat gândindu-mă la tot ce e acum în capul meu. De ce mă innebunești, Yoongi? Îmi iei mințile. După aproximativ o oră, cel mare mă cheamă la masă. Eu cobor cu la masă și mă așez fără să zic ceva sub privirea fratelui meu.
Jm: Spune.
Jh: Știu că îmi ascunzi ceva. Vreau să știu ce e cu tine. Ești fratele meu. Mă doare să ascunzi lucruri de mine. Mai ales acum. Știu că ești la vârsta la care te îndrăgostești și-
Jm: N-am nimic. Sunt la pubertate. Atâta.
Jh: Mă minți. Ai fost la 14 ani.
Jm: Mda.
Jh: Pe lângă asta e prea târziu.
Jm: Uite ce e. N-am nimic. Acum pot mânca liniștit?
Jh: Pofta bună. Dar vreau să știu ce se întâmplă cu tine.
Jm: Cu mine nimic. Tu ai ceva. Serios acum. Am și eu viața mea. Mă simt sufocat. Vreau intimitate.
Jh: Bine. Să îmi spui te rog. Da?
Jm: Visează.

Apoi mă ridic de la masă și i-au mâncarea în cameră cu mine și mănânc acolo. Vreau să mama liniștit dar vine după mine. Normal.
Jm: AM SPUS SĂ MĂ LAȘI!
Jh: Nu.
Jm: Știi ce. Mi-am uitat penarul la diru. Mă duc după el.
Jh: Îi zic să ți-l aducă. Acum spune-mi ce ai.
Jm: Sunt bine... Serios...
Jh: Să zicem că te cred.
Jm: Mulțumesc!...

Nu mai zic nimic și plec la Yoongi. Iau autobuzul o stație, după care o iau câteva străduțe pe jos printre mașini și case. Ajung la școală la și bat la ușă. El deschide ușa.
YG: Oh. Jimin. Ce s-a întâmplat?
Jm: Mi-am uitat penarul.
YG: Jimin. Nu ai avut penarul. Ai venit fără nimic.
Jm: Stiu dar... Adică... Of... Bine. Am vrut să vorbim...
YG: Intră.

Întru în casă și mă așez când imi spune Yoongi pe canapeaua din piele din living iar el stă pe fotoliul din față.
Yg: S-a întamplat ceva la școală?
Jm: Intr-un fel.
Yg: Deci?
Jm: Pai eu... Știu că ai iubită...
Ji: M-am intors iubire.
Yg: Nu mai rezist. Mereu când Jimin vrea să îmi zică ceva, cineva ne întrerupe. But guess what. Du-te dracu de aici și lasă-mă să vorbesc cu ăsta. Și nu îmi mai spune "iubire".
Jm: Nu vreau să vă certați din cauza mea...
Yg: Jimin. Așteaptă aici. Mă întorc imediat.

Apoi acesta o ia de încheietură și o duce în bucătărie. E vina mea...?

💜Va urma...💜