My young teacher \Yoonmin\

💜8💜

X: Bun. Decic un ce vă servesc?
Jk: Eu aș dori un ecler cu crema de fistic.
X:Perfectă alegere. Dumneavoastră?
Tae: Și eu doresc tot un ecler dar cu ciocolată albă.
X: Bun. De băut doriți ceva?
Tae: Nu...
Jk: Da. As dori un banana Milk. Am auzit că aveti un mod nou de preparare.
X: Exact. Și ingrediente mai multe.
Jk: Oh. Super. Iar pentru prietenul meu un shake de căpșuni. Dar nu modelul vechi. Cel Nou va rog.
X: Sigur dar să știți că este dublu.
Jk: Nu contează oricum plătesc eu.
Tae: Nu-
Jk: Ba da.
X: Bine. Voi reveni cu (,) comanda dumneavoastră în aproximativ 10 minute.

Apoi pleacă lunând cu ea meniurile și punându-le la locul lor. Ia din vitrină cele nouă eclere, apoi pune foițe de aur și o bucată de ciocolată albă pe fiecare cu logo-ul cafenelei. După ce pregătește eclerele, începe să facă cele două băuturi, iar în 10 minute de când plecase, se întoarce cu ce am comandat.

X: Poftă bună să aveți!

Apoi lasă deserturile cu băuturile și pleacă.
Tae: Sunt prețuri imense și nu e că nu îmi permit dar nu merită.
Jk: Plătesc eu. Te rog.
Tae: Nu te pot lăsa să platesti și comanda mea. Ar fii prea scump.
Jk: Eu am ales unde să venim.
Tae: Of... Fie...

Mai vorbim ce mai vorbim, apoi ne terminăm prajiturile și băuturile, urmând să chemăm chelnerița să ne de-a nota. Când vine, plătesc cu (,) cardul ambele comenzi, apoi plecăm cât ea adună.
Tae: E clar ultima dată când venim aici.

Eu doar chicotesc la auzul vocii sale, mergând spre parcul abea deschis de curând.
Tae: E frumos aici.
Jk: Chiar e.

Nu mai zicem nimic și continuam să mergem până ajungem lângă o bancă acoperită cu petale de la cireșul înflorit de deasupra băncii, iar în fața sa era un lac curat si cristalin. Se vedeau peștii de o culoare aurie sau alte culori vesele. Pe deasupra pluteau Nuferi albi și roz deschis.
Jk: Am vrut să îți mărturisesc ceva...
Tae: Te ascult.
Jk: Uite. Știu că nu ai trecut poate peste Jimin sau așa, dar m-am îndrăgostit de tine...

Spun apoi o liniște stânjenitoare se lasă preț de câteva minute, apoi Tae o sparge.
Tae: Îmi pare rău... Eu te consider fratele meu. Nimic mai mult.
Jk: Înțeleg. Dar am vrut doar să știi cu cine stai... Nu am vrut să ascund asta de tine.
Tae: Apreciez asta dar te rog să mă ierți. Nu vreau să fim nimic mai mult. Bine?
Jk: Înțeleg. Nu te pot forța să iubești. E decizia ta. Nici eu nu vreau o relație... Doar că...
Tae: Plângi?

Mă întreabă când las câteva lacrimi să îmi cadă pe obraji. Nu știu de ce plângeam. Mă bucur că nu am stricat prietenia noastră. Nu încă... Sper totuși să îmi rămână prieten. Îmi șterg repede lacrimile și nu zic nimic.
Tae: Kookie... Iartă-mă...
Jk: Nu e vina ta. Nu ai nicio vină. Nu plâng... Doar... Mi-a intrat polen în ochi.
Tae: Kookie. Dacă mi-ai zis că mă placi, nu o să te gonesc de lângă mine. Bine? Eu nu pot avea sentimente pentru tine. Nimeni nu e vinovat în asta deci de ce te-aș goni? Nu poți spune inimii ce să simtă, dar nici să minți nu poți.
Jk: Știu... Putem merge acasă?
Tae: Bine. Dar promite-mi că nu plângi. Ok?
Jk: ...
Tae: Nu trebuie să plângi pentru mine.
Jk: Nu o să plâng. Dar nu promit.
Tae: Of... E un început totuși.
Jk: Mhm.

După câteva minute plecăm, iar cel mare mă conduce. Nu pot crede că m-am îndrăgostit. Oare sunt egoist? Nu cred. Tae pleacă spre casă, iar eu încui ușa casei mele și mă duc în cameră, apoi mă arunc în pat și adorm plângând.

💜Va urma... 💜

ℍ𝕖𝕝𝕝𝕠, 𝕙𝕖𝕝𝕝𝕠. ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟟 𝕟𝕦 𝕒 𝕗𝕠𝕤𝕥 𝕥𝕖𝕣𝕞𝕚𝕟𝕒𝕥 𝕕𝕒𝕣 𝕟𝕦 𝕝-𝕒𝕞 𝕡𝕦𝕥𝕦𝕥 𝕞𝕠𝕕𝕚𝕗𝕚𝕔𝕒 𝕚𝕒𝕣 𝕨𝕒𝕥𝕥𝕡𝕒𝕕 𝕝-𝕒 𝕡𝕠𝕤𝕥𝕒𝕥. 𝕃-𝕒𝕞 𝕝ă𝕤𝕒𝕥 𝕒ș𝕒 ș𝕚 𝕒𝕞 𝕔𝕠𝕟𝕥𝕚𝕟𝕦𝕒𝕥 𝕒𝕚𝕔𝕚. 𝕄𝕕𝕒. 𝕊𝕡𝕖𝕣 𝕤ă 𝕧𝕒 𝕡𝕝𝕒𝕔ă. ℍ𝕖𝕙𝕖. ℕ𝕦 𝕖 𝕨𝕠𝕨 𝕓𝕦𝕥 𝕟𝕚𝕞𝕖𝕟𝕚 𝕟𝕦 𝕤-𝕒 𝕟ă𝕤𝕔𝕦𝕥 î𝕟𝕧ăț𝕒𝕥. 𝔹𝕪𝕖