My young teacher \Yoonmin\

💜13💜

Pov Yoongi

Ji: Ce s-a întâmplat...?
Yg: Ne despărțim.
Ji: Poftim? Dar cu nunta cum rămâne? Mă iubești.
Yg: Ji-Ra. Știi și tu că am fost obligat. Nu te iubesc!
Ji-Ra: Dar eu, da.
Yg: Nu îmi pasă.
Ji-Ra: M-ai cerut în căsătorie și a fost perfect. Yoon... Mă iubești.
Yg: Am fost obligat. Și nu îmi mai spune nici cum înafară de Yoongi. Pleacă din casa mea.
Ji: E casa noastră!
Yg: Eu am cumpărat-o. Am mințit pe toți ca e "a noastră" dar e a mea. Acum ia-ti  machiajele si pleacă.
Ji: Oh. O să regreți. Nu o să gasești pe nimeni mai bun ca mine.
Yg: Oh. Ba da. Tu esti o zdreanță care se culca cu alții. Unde ai fost până acum?
Ji: La lucru.
Yg: A da? Unde sunt banii? Doar eu aduc banii în casă. Ascultă la mine. Pleacă cât încă mă port drăguț.

Ji-Ra doar aruncă inelul pe jos, acesta alunecând sub mobilă, apoi pleacă probabil să își facă bagajele, iar eu merg înapoi la Jimin care se pare că dormea. E așa drăguț când doarme. Mai ales cu părul pe frunte și capul intr-o parte. Mă topesc. Mă așez lângă el și îi dau părul la o parte de pe ochi, apoi îl iau stil mireasă și îl duc în camera de oaspeți. Acesta moțăie în brațele mele.
YG: E ok, pitic. Poți dormi.
El nu mai spune nimic, așa că îl pun în pat și dau să plec dar nu aveam chef să o aud pe aia, așa că mă așez lângă cel mic, și adorm fără să-mi dau seama.

După câteva ore, mă trezesc încă somnoros din cauza unui fâțâit. Îmi dau seama că cel mic era cel care se foia așa că îl iau în brațe pe la spate, el fiind cu spatele la mine. Acesta tresare dar se oprește din mișcat.
Yg: De ce nu dormi?
Jm: M-am trezit că am auzit ceva... Și... Oricum nu trebuia să dorm aici. Cât e ceasul?

Ma uit la ceasul de pe mâna și văd că indică ora 02:47.
Yg: E târziu. De ce te foiești?
Jm: Nu îmi găsesc locul...
Yg: Acum ți l-ai găsit-
Jm: În brațele tale.
Yg: Tocmai ce mi-iu completat propoziția?
Jm: Scuze...
Yg: Nu îți cere scuze. A fost drăguț.

Aceea se întoarce cu fața la mine, și era tot roșu la față.
Yg: E târziu. Culcă-te. La dimineața ne trezim devreme.
Jm: Cât de târziu? La 21 cel târziu trebuia să fiu acasă...
Yg: E 2:47.
Jm: CÂT?
YG: Somn ușor.

Apoi închid ochii, încercând să adorm iar nu după mult timp aud un sforăit moale din partea micuțului. E așa drăguț. Și-a găsit locul... În brațele mele. Oh. Ma topesc. O să fac diabet. Dar nu pot face nimic în privința asta. Adică poate că mă place dar nu putem avea mai mult decât relația profesor-elev. Sau poate...dacă nu află nimeni...am putea? Adorm la scurt timp cu gândul la cât de frumos ar fii să doarmă așa în fiecare noapte. În brațele mele reci, să îmi dezghețe sufletul doar privindu-mă în ochi. Să mă sărute înainte de culcare. Ăsta e doar un vis. Un vis absurd.

După câteva ore, mă trezesc iarăși când alarma începea să sune, dar o opresc repede pentru a nu-l trezi pe cel mic. Mă ridic încet din pat, iar Jimin alunecă ușor pe o parte, dar nu prea aproape de marginea patului, apoi merg în bucătărie unde pregătesc micul-de-jun pentru pitic. Pun totul pe o tavă neagră, apoi o duc în camera unde dormea Jimin, și pun tavă pe o noptieră.
Yg: Trezirea.
Jm: 5 minute...
Yg: Haide. Sus.
Jm: Offf. Bine.

El se ridică leneș din pat, apoi îi face semn să mănânce, iar acesta doar încuviințează mormaind somnoros un "sunt lihnit", apoi îi urez poftă bună și mă pun la pat lângă el.
Yg: Despre ce voiai să vorbim?
Jm: Nu avem timp de discuții.
Yg: E 6. Stau aproape de școală. Te-am trezit mai devreme... Scuze.
Jm: E ok. Trebuie să ajung după ghiozdan și-
Yg: nu mai băga scuze. Nu vreau să te forțez, dar te rog să îmi spui ce voiai.
Jm: Of... Bine. Uite ce e... Știu că ai iubită și așa, nu mă întrerupe, dar am prins drag de tine. Adică nu drag. M-am îndrăgostit de tine. Uneori te visez. Te doresc. Te vreau... Te plac. Dar tu nu esti obligat să mă placi înapoi. E doar un sentiment stupid de al meu și nu mai rezistam. Asta mă doare puțin... Puțin mai mult. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, și nu aveam cu cine. Cu Hobi nu pot... Cu prietenii mei... Nu e wow. Nu simt ca m-aș descărca. Mai rău îmi fac. Așa că am venit să vorbesc direct cu... " cauza" durerii mele.

Eu doar ascultam cu atenție cât îi șterg lacrimile care îi mai scăpau din ochi.
Yg: Nu mai am iubită. Ne-am despărțit aseară. Știu, știu. Pe repede înainte. Dar nu mai simțeam aceeași iubire. Adică am fost obligați. Oricum. O să îți povestesc mai multe... Nu plânge. Și eu am sentimente pentru tine, și nu îmi pasă de locul de muncă. Nu e cel mai frumos moment, cel mai frumos local, sau mai bine zis încăpere, dar Park Jimin. Acceptă să fii iubitul meu. Și nu. Nu fug de la ea la tine. Pentru ea nu sunt nimic. Sunt obligat să pară că o iubesc, și să mă mint că o iubesc. Anyway. Te rog. Pe tine te voi iubi enorm. Ma indragostesc de tine tot mai mult, așa că Jimin. Accepți?
Jm: Iubit-
Yg: Ea pleacă azi. Și nu este iubita mea. Răspunde... Te rog.
Jm: Eu...

💜Va urma...💜

𝔸 𝕧𝕖𝕟𝕚𝕥 𝕤̦𝕚 𝕔𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝕒̆𝕤𝕥𝕒. 𝕀̂𝕞𝕚  𝕡𝕒𝕣𝕖 𝕣𝕒̆𝕦 𝕔𝕒 𝕟𝕦 𝕒𝕞 𝕞𝕒𝕚 𝕡𝕠𝕤𝕥𝕒𝕥, 𝕕𝕒𝕣 𝕔𝕙𝕚𝕒𝕣 𝕟𝕦 𝕒𝕞 𝕒𝕧𝕦𝕥 𝕥𝕚𝕞𝕡. 𝔸𝕟𝕪𝕨𝕒𝕪. ℂ𝕒𝕣𝕖 𝕞𝕒𝕚 𝕖 𝕧𝕚𝕒𝕥̦𝕒 𝕧𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕒̆? ℂ𝕖 𝕡𝕒̆𝕣𝕖𝕣𝕖 𝕒𝕧𝕖𝕥̦𝕚 𝕕𝕖𝕡𝕤𝕣𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕥𝕖? 𝔼 𝕟𝕒𝕤𝕠𝕒𝕝𝕒̆, 𝕠𝕣𝕚𝕓𝕚𝕝𝕒̆. 𝕊̦𝕥𝕚𝕦 𝕕𝕒𝕣 𝕞𝕒 𝕤𝕥𝕣𝕒̆𝕕𝕦𝕚𝕖𝕤𝕔 𝕤𝕒̆ 𝕟𝕦 𝕗𝕚𝕖 𝕠 𝕕𝕖𝕫𝕒𝕞𝕒̆𝕘𝕚𝕣𝕖 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕟𝕚𝕞𝕖𝕟𝕚. ℕ𝕖 𝕧𝕖𝕕𝕖𝕞 𝕔𝕒̂𝕟𝕕 𝕞𝕒𝕚 𝕒𝕞 𝕥𝕚𝕞𝕡. 𝔹𝕪𝕖𝕓𝕪𝕖.