NERF

cinci

Break the plans we had before

Let's be unpredictable

Luni dimineața am decis să-mi ignor prietenul. Cel puțin asta am intenționat să fac imediat ce tata m-a lăsat în fața liceului cu mașina și l-am văzut pe Michael stând cu cei trei noi prieteni ai săi de vorbă. I-am ocolit și credeam că nici el nu mai vrea să vorbească cu mine din moment ce nu a scos nici măcar un cuvânt. Mă simțeam prost și eram supărată pe el. De ce mă ignora el pe mine? Eu nu i-am făcut nimic! În timpul primei ore mi-am notat niște replici usturătoare pe care plănuiam să i le adresez de îndată ce îl vedeam. Eram hotărâtă să mă răzbun pentru că mă lăsase singură.Planul mi-a fost însă dat peste cap în prima pauză, moment în care mutra sa tâmpită a apărut în fața mea în timp ce mergeam pe hol. Era singur și zâmbea ca un fraier.

- Bună Angi! a țipat începând să țopăie. L-am privit serioasă și am trecut mai departe. Ce ai pățit? S-a întâmplat ceva? a continuat urmărindu-mă.

Fără a-i răspunde m-am oprit pe loc și mi-am încrucișat brațele la piept. Involuntar sprâncenele mi s-au ridicat, iar piciorul stâng a început să bată de unul singur în podea. Mikey încă mă privea nedumerit.

- S-a întâmplat ceva? a repetat încruntându-se și apropiindu-se de mine.

- Nu, am spus mijindu-mi ochii și aplecându-mă în față. Parfumul său era diferit. Probabil era al unuia dintre băieții aceia. Nici măcar nu mirosea ca el. De ce schimbase așa multe? Deja nu mai suportam. Până și părul îi stătea diferit. Precis acum nu mai dorea să petreacă timpul cu mine.

- De ce te strâmbi în halul ăsta? a întrebat amuzat.

- Nu mă strâmb în nici un fel!

- Părea că îți ți respirația! Dar ce ai pățit până la urmă?

- De ce te comporți de parcă nu ai ști nimic?

- Ce ar trebui să știu?

- Nu te preface! E din cauza noilor tăi prieteni? Ei ți-au spus să nu mai vorbești cu mine?

- Ce? Nu! De unde ți-a venit ideea asta? a râs mărindu-și ochii verzi și arătându-și dinții.

- Atunci de ce nu m-ai invitat să petrec timpul cu voi?

- Nu trebuie să facem chiar toate lucrurile împreună, știi? Plus că nu am stat la mine acasă...

- Știu deja asta!

- M-ai spionat cumva?

- Stai ce? Sigur că nu!

- Ba da, ai făcut-o! a spus izbucnind în hohote de râs. Nu că m-ar deranja, a continuat zâmbitor.

- Ești un idiot.

- Mi-ai mai spus deja asta. În fine, ca să te lămuresc, ceea ce am făcut cu Ash, Luke și Calum a fost ceva ca între băieți și la Calum acasă nu cred că puteai veni din moment ce el nu te cunoaște. Ar fi fost ciudat să te aduc acolo pe nepusă masă. Plus că nici unul din ei nu se prea descurcă cu fetele, dacă ști la ce mă refer, ai fi dat lucrurile peste cap.

- Dar ce ați făcut acolo? am întrebat curioasă.

- Am uhm...dar promite-mi că nu vei râde de mine sau mai știu și eu ce!

- Promit!

- Ne-am jucat cu pistoale NERF...

- Pe bune? Pentru asta ai anulat planurile noastre pentru weekend?

- Cam da...a fost o decizie de moment totuși, a fost ceva neprevăzut ca să spun așa.

- A da?

- Scuze.

- Nu-i nevoie să te scuzi, dar data viitoare când mergi la Calvin să mă iei și pe mine. Chiar vreau să merg.

- Calum.

- Ce?

- Ai spus Calvin, pe el îl cheamă Calum.

- Ah da, corect, îmi pare rău. Cel cu ochelari nu?

Mikey și-a astupat fața cu mâinile și a oftat zgomotos.

- Vino, a spus, avem multe de vorbit dacă vrei să te integrezi în grupul tocilarilor NERF.