NERF

șapte

Yeah, we'll be doing what we do
Just pretending that we're cool

- Dar nu e corect! am țipat aruncând pistolul de jucărie din mână. Ale voastre sunt mai mari! Plus că al meu nici nu stropește bine! Voi mă veți uda leoarcă, iar eu nici nu o să apuc să vă ating cu o picătură de apă!

  Luke și-a dat ochii peste cap și a ridicat pistolul de jos în timp ce Ashton mă privea încruntat. Mikey îmi lipea în liniște plasturi peste juliturile din genunchi, iar gazda noastră mânca o banană. În camera de zi a lui Calum era răcoare, poate mult prea răcoare. Iar brațele transpirate mi se lipeau de canapeaua sa lucioasă.

- Vreau pistolul tău Mikey! am spus lăsându-mi privirea în jos către el. Băieții au început să râdă, iar Mikey a oftat zgomotos. Stătea cu picioarele încrucișate pe podea, iar mâinile sale erau ocupate cu dezlipirea plasturilor. M-a privit pe mine, apoi pistolul său albastru,apoi și-a ridicat iar privirea către mine. Mi-am fluturat genele și am murmurat un te rog, iar el și-a mușcat agitat buzele.

- Fie, dar ai mare grijă să nu-l strici, am dat 30 de dolari pe el, a spus ridicând pistolul pe care îl ținuse până acum între picioarele sale.

- Treizeci de dolari? am întrebat uimită. Ce fel de fraier ar da atâția bani pe o jucărie? am râs.

- Poftim? au răspuns toți în cor.

 O secundă a durat să realizez ceea ce tocmai spusesem, însă patru perechi de ochi mă priveau deja cu ură. M-am ridicat încet de pe canapea și am schițat un zâmbet înainte să mă îndrept către ieșire.

- Cred că ar trebui să începem...să știți voi, am murmurat fluturând pistolul în aer și privindu-i pe cei patru băieți din cameră. 

Calum a fost primul care s-a ridicat, urmat de ceilalți trei, iar eu am rămas pe loc, așteptându-i pe ei să treacă. 

- Angi, noi avem echipele deja făcute, a spus Mikey încet, după care m-a împins ușor pe ușă. 

- Ce echipe? am întrebat confuză. Credeam că ne vom stropii cu apă și atât, i-am răspuns așezându-mă pe iarbă de îndată ce am coborât treptele din fața casei . Băieții au venit către mine, fiecare ținându-și pistolul de jucărie în mână.

- Vezi tu Angela, de obicei o alergăm pe Sisi, a spus Calum zâmbind șmecherește.

- Cine naiba e Sisi? am întrebat confuză. M-am ridicat pentru a fi la nivelul lor, însă tot mă simțeam încolțită, toți erau mult mai înalți în comparație cu mine.

- Sisi e pisica lui, a râs Luke. Și de obicei o alergăm pe ea prin curte, dar acum tu vei fi Sisi.

- Glumiți, nu?

- Uhm, nu Angi, dar îți dăm voie să fugi, a spus Mikey amuzat.

- Dar...

  Însă nu am apucat să termin pentru că Ashton și-a îndreptat pistolul către mine și mi-a umplut gura cu apă caldă și cu gust de plastic încins. 

- Fugi Angela! a țipat Mikey. Așa că am început să alerg disperată pe aleea betonată de lângă casă. Ashton și Luke erau singurii care mă urmăreau, însă Calum și Mikey nu erau prin preajmă. Am simțit un jet de apă lovindu-mi picioarele și m-am întors cu fața către agresor. Era Luke. Mi-am ridicat pistolul, însă nu l-am nimerit. La naiba! Era mai greu decât îmi imaginam. 

 Odată ajunsă în spatele casei, am dat nas în nas cu un câine care dormea la umbra unui tufiș, așa că m-am oprit speriată, însă nu a fost cea mai înțeleaptă decizie a mea. Am simțit două mâini înfășurându-mi talia, mai apoi cum sunt aruncată peste umărul cuiva. Mi-a luat ceva timp să mă dezmeticesc, pentru că individul gâfâia tare, iar spatele îi era transpirat și lucios. Mirosea a parfum și a ceva încins, așa că am început să-i stropesc spatele pentru a-l mai răcori.

- Oprește-te! Nu mă mai uda! Suntem în aceeași echipă, a spus lăsându-mă jos. Părul blond îi era lipit de frunte, iar fața îi era roșie. 

- Dar ați spus că sunt Sisi și că...

- Glumeam, ascunde-te aici, vine Ashton! a spus împingându-mă după un tufiș. Să nu-l stropești cu apă, și spunând asta s-a așezat în spatele meu. Genunchii săi îmi atingeau șoldurile, iar maieul larg îi atârna deasupra capului meu. Era mai mare decât Mikey și arăta ceva mai bine.

 Am auzit pași, dar nu m-am clintit din loc. Mâna lui Luke s-a mișcat ușor și cumva m-a cuprins în brațe înainte să ridice arma către Ashton. Dar nu a tras. Pieptul său era lipit de spatele meu, iar inima îi bătea cu putere. Niciodată nu am mai fost atât de aproape de un băiat.

- Voi număra până la trei și apoi ne vom ridica și îl vom alerga noi pe el, ai înțeles? a șoptit Luke.

- Da, am murmurat.

- 1...2...3!

  Și am țâșnit împreună din tufiș, stropindu-l pe Ashton cu apă, însă soarta nu a vrut ca eu să rămân uscată, din moment ce victima s-a întors împotriva mea. Ash a început să strige și a pornit către mine asemenea unui taur furios, în timp ce Luke m-a apucat râzând de mână și a început să alerge țipând ca o fetiță. Însă în timp ce alergam, Ashton îmi uda spatele tricoului, iar apa mi se prelingea până la elasticul pantalonilor scurți și mai jos. Și brusc mi-am amintit că bicicleta mea era aruncată undeva lângă gard, așa că am pornit singură în direcția aia.

- Stai! Nu pe acolo! a țipat Luke, întoarce-te! Vin-o după mine!

- Nu! am strigat. Bicicleta! Vreau să o iau!

 Am alergat cât m-au ținut picioarele către gard, însă bicicleta mea nu mai era de găsit și nici a lui Mikey nu mai era acolo. M-am oprit confuză în loc și mi-am tras răsuflarea. Însă un jet de apă caldă mi-a lovit ceafa și m-am întors încet către făptaș, adică Ashton, începând de asemenea să-l stropesc. De nicăieri parcă m-am trezit iar luată pe sus, de această dată de cineva fără tricou, iar Ashton îmi uda părul fără încetare. Până la urmă eu chiar eram Sisi, am  gândit.

- Ține-ți respirația! a țipat Calum. 

- Stai, de ce? am întrebat speriată. 

 Însă răspunsul a venit mai repede decât aș fi crezut, de îndată ce am simțit în jurul meu un val de apă rece și pe Calum strângându-mă în brațe. Mi-am ținut respirația câteva secunde și mi-am închis ochii, după care m-am simțit împinsă la suprafață. Am început să-mi mișc mâinile și picioarele disperată și am ieșit cu capul la suprafață, începând să tușesc.

- Sunteți bolnavi la cap? am întrebat dându-mi părul din ochi. Și cum de nu am observat piscina asta până acum? Calum a ieșit și el la suprafață, începând să râdă.

- Nu am vrut să te speriem, a spus Mikey amuzat. Stătea cu picioarele în apă și mă privea cu un ochi închis din pricina soarelui. Acum ești acceptată în grup, a continuat zâmbind, dar trebuie să-ți cumperi singură armele.

- Cum spui tu, am mormăit înotând spre scări. Acum vreau să mergem acasă. Dar nu înainte ca unul din voi să-mi dea haine uscate!