NERF

opt

If you don't feel it, the same as me
Speak now or hold your peace
If you don't see it, the way I see
Then it was never meant to be

- Nu-mi vine să cred că ai acceptat să fiu aruncată în piscina aia, am mormăit urcându-mă pe bicicletă. Mikey a închis poarta lui Calum și a început să alerge pe lângă bicicleta sa înainte să se arunce pe șa.

- Serios Angela? Nu ai de ce să te superi pe el...

- Aici vorbeam de tine. De ce la-i lăsat să mă arunce în piscină? Și unde dracu ai fost când Ashton m-a făcut leoarcă? Care e problema lui? Mereu ia jocurile așa în serios?

- Am crezut că te vei distra...și nu știu ce are A...

- Să mă distrez? Nu! Nu m-am distrat atunci când am fost fugărită de doi tembeli, iar apoi un altul m-a aruncat în piscină! Și plus de asta sunt nevoită să merg cu hainele lui Calum pe mine! Îți imaginezi ce va spune mama când voi ajunge acasă? Eu nu. O să fiu pedepsită pentru prima dată în viața mea! Și mai am și bandajele astea pe picioare! Și părul ud! Și dacă tata este acasă voi fii nevoită să explic tot!

-  De ce te-ar pedepsi? Nu înțeleg.

L-am privit pe Mikey plină de uimire. De ce m-ar pedepsi? Tocmai îi enumerasem idiotului motivele pentru care aș putea fii pedepsită, iar prin minte îmi umblau multe altele.

- Nu-mi spune că te-ai supărat, a spus Michael apropiindu-se de mine.

Am ridicat o mână de pe ghidon și i-am făcut semn să se îndepărteze.

- Angi, te rog...nu te supăra pe mine.

- Prea târziu. Dar asta nu înseamnă că nu voi mai participa la următoarele întâlniri. Vreau să-mi iau revanșa, am adăugat întâlnind privirea confuză a lui Michael.

Pe parcursul drumului până acasă am evitat să mai discut cu Mikey, deși acesta încerca să-mi vorbească. Mi-am dat seama că l-am enervat atunci când a început să înjure și să pedaleze din ce în ce mai repede. Nu am încercat să mă țin după el. În primul rând din cauza juliturilor care mă dureau și în al doilea rând din cauză că și el mă enervase pe mine. Se presupunea că îmi este cel mai bun prieten, dar nu mi-a luat apărarea în fața celorlați prieteni ai săi, iar asta m-a deranjat destul de mult.

Când am intrat pe strada noastră, Michael stătea jos pe trotuar, iar bicicleta sa era aruncată pe iarba din fața gardului său. Am încercat să trec pe lângă el, însă s-a ridicat și s-a așezat în fața mea. În lumina după-amiezii părul său arăta mai roșu ca de obicei.

- Dă-te la o parte, trădătorule! am spus împingând bicicleta.

Mikey a oftat și a zâmbit cu jumătate de gură, așezându-și coatele pe ghidon și făcându-mă să mă îndepărtez de fața sa.

- De ce îmi spui așa? a întrebat încruntându-și sprâncenele groase.

- Știu și eu, am spus mijindu-mi ochii și privind în altă direcție pentru o secundă, poate pentru că nu-ți mai pasă de mine de când ți-ai făcut noi prieteni...

- Poftim? Angela, exagerezi, serios acum. Nu pot să-mi petrec chiar tot timpul cu tine. Toată lumea crede că suntem frați sau ceva de genul.

- Frați? am repetat bulversată.

Mikey a privit agitat către șosea și a început să râdă, apoi, cu capul aplecat într-o parte m-a privit și a spus:

- Bine, nimeni cu crede că suntem frați. Toți cred că suntem împreună. Și sincer să fiu nu-mi displace ideea...